Editoriale culturale, politice, recenzii
Recent am revăzut filmul Fight Club, în care personajul lui Brad Pitt, Tyler Durden, spunea: „The things you own end up owning you.” („Lucrurile pe care le deții ajung să te dețină.”). Această afirmație este una care pare simplă, dar poate avea o multitudine de conotații. Deși filmul a apărut în 1999, în S.U.A., se pare că această idee este încă foarte actuală.
Împovăraţi de criză, am deprins totuşi destul de bine, în ultima vreme, obiceiurile societăţii de consum. Iar dintre acestea, Black Friday este, poate, una dintre cele mai caracteristice. Ea nu este, propriu-zis, o sărbătoare, deşi instanţele care o promovează vor…
Citeste mai mult
În Europa am ajuns ultimii sau aproape ultimii: albanezii, cu care concurăm direct, câştigă tot mai mult teren. Prin Asia, dar mai ales în Africa sau America de Sud, state care nici nu visau în trecut să ajungă vreodată…
Citeste mai mult
Congresul de la Bucureşti a fost prezentat ca o reuşită a Partidului Popular European. Cum spunea Cristian Preda, a fost cel mai important pas al PPE de la Congresul al IX-lea, care a produs Programul de la Atena, în 1992. Dar prin ce a fost atât de important „programul de bază” adoptat la Bucureşti? O scurtă privire în istoria documentelor de bază ale PPE ne va putea lămuri.
Estica vă prezintă Târgul Internațional Gaudeamus – Carte de învățătură 2012 în imagini. Cuvântul scris pe bătânul suport de hârtie se încăpățânează să rămână în inimile multora dintre noi. După cum vedeți vârsta nu este un criteriu care să…
Citeste mai mult
În primul rând pentru că nu înțeleg cine este cel care va investi în pușcării, care va să zică cine este cel care va cumpăra lacăte mai multe pentru celule și va emite biletele de cazare. Sau mai bine spus înțeleg și tocmai de aia îmi este frică. Pentru că aceia nu suntem noi, cei care investim, pentru că noi plătim cu adevărat lacătele, ci tocmai aceia pe care articolul îi vizează. Înțeleg nevoia de primenire a societății românești dar nu sunt de acord cu instrumentul folosit.
Aflat (încă) sub semnul nedumeririi în ceea ce priveşte existenţa unei mişcări feministe româneşti (accepţiune adesea livrată – chiar de reprezentantele ei – doar în sens popular şi zgomotos, exclusiv decanonizant), cu toate retuşurile venite dinspre intervenţiile cu parfum intelectualiza(n)t,…
Citeste mai mult
În ultimul timp sunt voci care afirmă și argumentează superioritatea sistemului de învățământ de stat asupra celui privat. Alte voci aflate fie în proprietatea unor persoane particulare fie în cea a unor entități publice sau private afirmă contrariul. Ce părere…
Citeste mai mult
Arhanghelos este o localitate grecească cu circa şapte sute de locuitori, megleno-vlahi, situată într-o regiune semi-montană, la graniţa cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Locuitorii sunt specializaţi pe producţia de cireşe şi cartofi. Stefanos este unul dintre întreprinzători. De ani…
Citeste mai mult
În jurul nostru, pare că se întâmplă numai lucruri rele; cantitatea lor creşte nemăsurat, viteza cu care ne invadează viaţa devine ameţitoare. Tentaţia este de a răspunde cu aceeaşi monedă; şi atunci devenim la fel, producem noi înşine răul….
Citeste mai mult
Antichitatea ne spune puțin sau deloc despre această activitate, dar epoca medievală aduce în peisaj comerciantul care își ”strigă marfa” din mers, sau prin târguri. Arhivele timpului arată că indiferent de ținut, reclama acelor vremuri nu conținea întotdeauna informații reale…
Citeste mai mult
„Europa e un muşuroi de cârtiţe” (L’Europe est une taupinière), spunea Napoleon, evocând dimensiunea mică la scara geografiei politice a acestui continent. Îmi imaginez că d-na Merkel ar vrea să facă din Europa un stup de albine, în care matca…
Citeste mai mult
Luând seama la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, evaluând potenţialul de mic sau mare "compromis" în dauna legii ca majoritar în rândul populaţiei şi conştient fiind de înfricoşătoarea accelerare a degradării noastre, cred că cea mai profitabilă investiţie pentru această ţară ar fi puşcăriile. Mai ales cele cu regim de lucru, fie în interior fie pe "şantierele patriei".
Iată şi câteva motive:
Tata îmi povestea mereu că bunica mea Iulia , după ce a rămas singură cu trei copii, umbla prin sate vânzând găini. Mi-aduc aminte că mereu mă pufnea râsul când auzeam asemenea grozăvie: auzi tu, găini!