Editoriale culturale, politice, recenzii
Prietenul meu Anatol Alojzi mă sună de la Cracovia să-mi spună că mi-a citit cartea Gulagul lui Socrate şi ar avea unele observaţii de fond. Îmi dau repede seama că-i doar un pretext să mă pună la curent cu reactivarea…
Citeste mai mult
De mai bine de douăzeci de ani societatea românească rătăceşte prin labirintul post-totalitarismului, experimentează o variantă de sincronizare la exigenţele şi standardele democraţiei de tip european şi explorează diverse formule politice în căutarea unui principiu viabil de întemeiere a suveranităţii…
Citeste mai mult
Au trecut deja primele zile de la deschiderea expoziţiei itinerante „The Human Body” în cadrul Muzeului Antipa. Preţul mare al biletelor (între 32 şi 60 de lei – faţă de 10 lei, cât costă intrarea la Muzeul Satului sau 8…
Citeste mai mult
Departe de orice (pre)text formaliza(n)t, aparent întreţinut de o anume intersectare coincidentă, argumentul care susţine cele câteva note recenzale (recte, deschideri – în curs de apariţie – şi – în revistele Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale) ale volumului…
Citeste mai mult
Adrian Năstase a fost eliberat din închisoare. Iată așadar un fapt divers, ca și atâtea altele, poziționat, mai mult sau poate mai puțin justificat, în centrul priorităților media. Aș minți dacă aș spune că auzul veștii ce a deținut primatul…
Citeste mai mult
Societatea românească este încă dominată de o cultură păstrată, după cum spunea Lucian Blaga, în zodia copilăriei. Cultura minoră – nu ca importanță, ci ca vârstă – este dominată de categoriile mitului, iar civilizaţia pe care o produce este subordonată interpretărilor mitologice. Preeminenţa culturii în societăţile ţărăneşti, cred sociologii, le conferă acestora avantajul formelor primare de solidaritate (rudenia, vecinătatea, prietenia), soliditate, strabilitate, securitate.
Folclorul autohton mai special spune cam aşa: Adrian Năstase a fost condamnat la dispariţie politică în 2003, când şeful CIA, venit să-şi ia în primire noua feudă (cu centrul în buricul Olteniei, la Deveselu, şi marginile nicăieri, ca universul lui…
Citeste mai mult
Către Parlamentele României şi Republicii Moldova
Memorandum pentru Reîntregire
De ce sperie astăzi în România icoana Naţionalismului şi a iubirii de Patrie? Ce-i determină pe românii simpli dar şi pe intelectuali să respingă şi să-şi cenzureze elanul unui patriotism manifest? De ce politicianul de azi se teme de revigorarea unei drepte autentice?
Economic, comunismul înseamnă colectarea producţiei la un centru şi redistribuirea justă a ei. În teorie. Experienţa ne arată că a doua parte a principiului este irealizabilă. Întorcându-ne la teorie ne întrebăm: ce-o fi aceea „redistribuire justă”? Să ne agăţăm însă de ceea ce s-a dus la împlinire, de prima parte a principiului, de colectarea într-un depozit comun. Ce nume urmează să poarte acest depozit? „Stat”.
În 23 martie va avea loc Convenţia naţională Extraordinară a PDL. Care, aproape sigur, va fi ultima în actuala componenţă. Adică, va marca sfârşitul acestui partid, o construcţie mincinoasă, modelată şi amplasată într-un fals (adică, prefabricat) peisaj politic care se presupune că oferă alegătorului, conform ştiinţei politice (inventată la rândul ei pentru a ne îndepărta de firesc şi a ne împuia capul cu artificial) întreaga gamă de oferte doctrinare moderne: stânga, centru, dreapta.
Sub semnul impulsurilor obsedante, traduse, în notă psihanalitică, prin efectul somatoform al repetării prin cereri ritualiza(n)te, mărirea taxelor şi impozitelor cu 16% obligă la un alt exerciţiu simptomatologic de a reveni cuminte, la (în) şirul, mai mult sau mai puţin ordonat, al contribuabililor – pacienţi.
Neintrarea României în spaţiul Schengen nu înseamnă numai un refuz al celei mai mari cancelarii europene în faţa unuia dintre cele mai „neeuropene” state, ci mult mai mult. Cei mai mulţi comentatori ai acestui eşec anunţat au speculat graba unor…
Citeste mai mult