Cele mai noi editoriale:

De prin Grecia adunate… (I)

M-am întors de câteva zile dintr-un periplu antropologic în partea nordică a Greciei, chiar la graniţa cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Drumul până acolo cu maşina a fost lung, dar peisajul din Bulgaria neaşteptat de muntos, mai ales în regiunea din proximitatea Sofiei, a făcut deliciul călătoriei.

Înapoi la statul naţional!

În 1990, partidele româneşti apărute după seceta comunistă ca nişte ciuperci nefireşti au uitat o vreme ideea de la care trebuie să plece orice demers politic: ideea unei comunităţi organice (măcar în teorie) pe care trebuie s-o apere. Izolaţionismul lui Ceauşescu a fost urmat de o oikofobie (cu termenul filosofului conservator britanic Roger Scruton) din ce în ce mai marcată, adică de o spaimă a elitei de propria sa comunitate, de propriul său popor:

Patru ani de existență: Revista No. 14 Plus Minus

Pe 30 aprilie 2009, o nouă publicație se alătura acelora existente deja în spațiul muzicologiei românești: Revista No. 14 Plus Minus. Titlul nu este deloc întâmplător. Alegerea sa trădează profunde contingențe cu ceea ce putem considera drept obiectiv primordial al publicației: promovarea muzicii contemporane. Plus Minus, No.14 simbolizează titlul unei lucrări ce aparține lui Karlheinz Stockhausen (1928 – 2007), compozitor german de o puternică originalitate și charismă.    

Religie și cunoaștere pozitivă

I.M.: Domnule Mirel Bănică, în studiile dumneavoastră vă aplecați asupra subiectului religios românesc din perspectiva științelor sociale. Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați? Se pretează religiosul românesc cercetării pozitive? Poate această cercetare să fie obiectivă? Care ar fi cadrele acestei obiectivități?

Apel la civism

Societatea românească este încă dominată de o cultură păstrată, după cum spunea Lucian Blaga, în zodia copilăriei. Cultura minoră – nu ca importanță, ci ca vârstă – este dominată de categoriile mitului, iar civilizaţia pe care o produce este subordonată interpretărilor mitologice. Preeminenţa culturii în societăţile ţărăneşti, cred sociologii, le conferă acestora avantajul formelor primare de solidaritate (rudenia, vecinătatea, prietenia), soliditate, strabilitate, securitate.

hehey