Editoriale culturale, politice, recenzii
Pentru că tot suntem în luna aprilie, câţiva din cei ce se socotesc, probabil autistic, reprezentanţi ai elitei politice româneşti au pus în scenă încă o năstruşnicie, ce are iz de păcăleală, dar cu pretenţii de mare ispravă. Izvodită în…
Citeste mai mult
Călătoria noastră antropologică, în cea de-a doua parte, şi-a urmat cursul firesc, luând contact şi cu alte localităţi greceşti, cum este aşezarea Koupa, situată mai în munte faţă de Evzoni şi Skra.
În acest sat locuiesc puţini oameni, ne spunea un domn că sunt cam 30 de familii stabile, gospodăriile lor neavând în ”dotare”, aşa cum suntem obişnuiţi, găini, porci, eventual oi, vaci şi în foarte puţine cazuri cai (numărul animalelor a scăzut semnificativ şi în spaţiul rural românesc).
Faţă de sentimentul irepresibil al descompunerii generalizate şi al paraliziei cvasicomplete în care ne găsim ca ţară, apare astăzi cu insistenţă întrebarea: de unde trebuie început pentru a reconstrui ceea ce s-a demolat şi a reporni ceea ce pare veşnic înţepenit?
Răspunsul la această întrebare vine întotdeauna pe câteva căi, niciuna, din păcate, îndreptăţită. Să le luăm pe rând.
Împrumuturile externe ale României din ultimii ani au creat, cu necesitate putem spune, contextul favorabil consacrării unui soi de neo-comunism, pe care într-un articol anterior din Estica („Vechiul şi noul comunism”) îl caracterizam ca regimul politic în care statul este…
Citeste mai mult
Marele merit al Raportului Tismăneanu (Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România) este că, prin vinovatele erori şi ascunderea, cam fără abilitate, sub preşul istoriei, a unor evenimente cu adevărat tragice, va genera, în timp, corecturi vital necesare conştiinţei naţionale.
Fără vreo aluzie intenţionată la un întreg arsenal culinar, tradus biblic (în plină perioadă de post, sau prin decalaj, în perioada de după Înviere!) în/prin dihotomia curat vs. necurat – de la elefanţi şi viermi de mătase, până la ţestoase…
Citeste mai mult
Politicienii sunt tot mai inculţi, grobieni, nesimţiţi, ticăloşi, aroganţi, olimpieni în aşteptări, jalnici în rezultate. Activitatea lor, execrabilă, atunci când nu este chiar criminală şi demolatoare. Alegătorii tot mai puţini şi, la rândul lor, de o mai proastă calitate: votează…
Citeste mai mult
M-am întors de câteva zile dintr-un periplu antropologic în partea nordică a Greciei, chiar la graniţa cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Drumul până acolo cu maşina a fost lung, dar peisajul din Bulgaria neaşteptat de muntos, mai ales în regiunea din proximitatea Sofiei, a făcut deliciul călătoriei.
În 1990, partidele româneşti apărute după seceta comunistă ca nişte ciuperci nefireşti au uitat o vreme ideea de la care trebuie să plece orice demers politic: ideea unei comunităţi organice (măcar în teorie) pe care trebuie s-o apere. Izolaţionismul lui Ceauşescu a fost urmat de o oikofobie (cu termenul filosofului conservator britanic Roger Scruton) din ce în ce mai marcată, adică de o spaimă a elitei de propria sa comunitate, de propriul său popor:
Ca istoria să se mai şi amuze, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a avut loc în noiembrie. E vorba de capriciile calendarului iulian şi-ale celui gregorian, cu diferenţa între ele de două săptămâni, iar nu de vreo mistificare sau de-un…
Citeste mai mult
Pe 30 aprilie 2009, o nouă publicație se alătura acelora existente deja în spațiul muzicologiei românești: Revista No. 14 Plus Minus. Titlul nu este deloc întâmplător. Alegerea sa trădează profunde contingențe cu ceea ce putem considera drept obiectiv primordial al publicației: promovarea muzicii contemporane. Plus Minus, No.14 simbolizează titlul unei lucrări ce aparține lui Karlheinz Stockhausen (1928 – 2007), compozitor german de o puternică originalitate și charismă.
I.M.: Domnule Mirel Bănică, în studiile dumneavoastră vă aplecați asupra subiectului religios românesc din perspectiva științelor sociale. Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați? Se pretează religiosul românesc cercetării pozitive? Poate această cercetare să fie obiectivă? Care ar fi cadrele acestei obiectivități?
La începutul anului 2010, PNL-ul semnala menţinerea României în interiorul blocajului operat de „două conservatorisme" – forme/formule antiliberale: conservatorismul Vechiului Regim comunist, reduplicat în apropierea stângii feseniste, şi conservatorismul glisant popular /populist, regăsit atât la dreapta, cât şi la stânga.
În articolul ,,Dispariţia PDL, un act de dreptate politică şi o şansă pentru viitor” postat pe data 17 martie 2013 pe blogul Estica aţi deschis uşa posibilităţii naşterii unei alternative autentice în plan politic pentru societatea românească. Deşi schiţată mai…
Citeste mai mult