Cele mai noi editoriale:

Revoluţia gazelor de şist. Anatomia unui dezastru (II)

În România, a fi la putere conferă marele avantaj de a debita pe toate canalele media orice îţi trece prin cap, fără teamă de consecinţe. Neexistând, în mainstream, o structură informaţională independentă – cele câteva excepţii nu fac decât să confirme regula –, orice gogomănie sau manipulare rostită de guvernanţi rămâne în general fără replică şi se plimbă prin spaţiul audio-vizual ca printr-un sat fără câini.

Mitul lui Ceauşescu va salva, poate, România

Oricât aş încerca să găsesc un element de coagulare a ţării noastre în ultimii 24 de ani, nu-mi vine altul în minte decât Ceauşescu. Şi cum orice istorie începe cu un mit fondator (în ciuda a ceea ce crede istoricul neoraţionalist şi deconstructivist Lucian Boia), se prea poate ca viitorul nu foarte îndepărtat să apeleze la tot ce mai are România viu din recenta sa istorie. Iar acest ceva este Nicolae Ceauşescu.

Dante şi India

Cu a sa doctrină “care se ascunde / sub vălul versurilor stranii” şi cu certitudinea lui de a fi numai un copist al Iubirii, Dante n-a fost un “literat”,  aşa cum nu au fost „literati” rshi-i vedici sau mantrakrt-i, ci a fost un clar-văzător, un mărturisitor al adevărului (satya-âdin)
(Ananda K. Coomaraswamy)  

În lipsa câinilor… sau când pisica îşi bagă coada

Atribuind registrului felin statutul de schemă constant-aplicabilă (păstrând în imediata apropiere a scrierii acestui text o mostră din mustaţa motanului meu),prezentaintervenţie redactată cu uşile deschise – pentru ca pisica să treacă neobstrucţionat dintr-o încăpere în alta – cu recul în proximitatea deruta(n)tă care redirecţionează traficul de concepte/metode cu dublu sens circulator – este, deopotrivă, riscantă şi bizară. 

Trei perspective asupra spaţiului românesc

Aşa cum uneori lumea mă întreabă despre viziunea mea asupra direcţiei pe care trebuie să o ia România şi Republica Moldova, voi descrie mai jos pe scurt trei modele axiologico-geopolitice, din prisma cărora este privită poziţia spaţiului românesc. Presupun că nu e nevoie să menţionez care este perspectiva mea preferabilă.

Aşadar, în opinia mea, spaţiul civilizaţional românesc este privit din trei perspective, şi anume:

hehey