Cultural

În vara anului 2012, cetatea transilvană – Mediaş – a cunoscut deschiderile ritualizante ale unei premiere absolute a teatrului din Hanovra „theater am barg/ Christiane Hess”, cu toată fascinaţia livrată de spectacolul „Vrăjitoare, Păgâni, Sfinţi” în cadrul evenimentelor „Orgelsommer 2012” de actriţa germană Christiane Hess, prin legende aduse cu generozitate din arealul nord german.

În intenția de a prezenta modul de comprehensiune a traseului de la prototipul morin-an, la derivațiile ce acompaniază modernitatea târziea utopiei și a escatologiei, evidența imediată este acea reconstituire detaliată a teoriilor/ descrierilor care recomandă utopia drept un model în trend-ul cercetării (și) românești.

Cuvânt lămuritor

Domnule profesor ION COJA, s-a întâmplat un lucru extraordinar în ziua de 15 august, la Mânăstirea Petru Vodă: în faţa a sute de credincioşi, predica despre Maica Domnului aţi ţinut-o dumneavoastră, un laic, un mirean. Povestiţi-ne, vă rog, ce este de povestit.

Am afirmat că în cultura română, prioritate a avut criteriul ideologic de evaluare a ideilor, asociate necondiţionat cu acţiunile autorilor lor în spaţiul public, spre deosebire de alte culturi, orientate, în mod pragmatic, către aplicarea modelului de analiză teoretică al unui savant în elaborarea strategiilor de dezvoltare economică.

Ziariştilor care se năpustesc să-l cunoască pe „mujicul” care uluise lumea literară şi nu numai cu cele trei premii de prestigiu (Goncourt, Médicis şi Goncourt des Lycéens) primite pentru romanul Testamentul francez (1995), acesta le răspunde deliberat  contradictoriu, uşor amuzat,…
Citeste mai mult

Recunoscând raportul de filiaţie, uşor de depistat, (şi în cheie literară) în interconectarea operelor şi a traseului din interiorul limitelor oraşului, recuperarea efectului de producere/transformare a textului-prim în semnificantul textului secund devine un punct nodal în încorporarea/dilatarea perspectivei care denunţă categoria unei literaturi fagocitare.

Henrieta Anişoara Şerban: Unul dintre autorii de care v-aţi ocupat îndeaproape, Mircea Eliade, a propus sintagma de ”umanism planetar”. Cum aţi declina această sintagmă în termenii realităţilor culturale contemporane, europene şi mondiale, cu şi fără culoare ideologică?

Există personalităţi de referinţă din ştiinţa şi cultura română ale căror idei au influenţă puternică în afara ţării, dar sunt ignorate sau subestimate în spaţiul autohton. Un caz tipic, în acest sens, îl reprezintă savantul Mihail Manoilescu. Inginer, economist, sociolog,…
Citeste mai mult

Spiru Haret este iniţiatorul şi strategul doctrinei Statului de cultură la Dunărea de Jos. Ideea şi imperativul unui asemenea tip de stat îi aparţin lui Mihai Eminescu şi atmosferei de gândire a junimiştilor. Teoria lui Titu Maiorescu a formelor fără…
Citeste mai mult

Prima ruptură: școala versus cultura familială

Non omnis moriar!

Să stăpânim durerea…

Și să mulțumim Domnului că printre noi, nevolnici și păcătoși cum suntem, a fost să se nască un Gheorghe Buzatu, căci altul nu s-ar fi găsit să facă tot ce a făcut, ce a scris, ce a vorbit de la catedră marele istoric!

O spusă cu care ne-am obișnuit, mereu repetată, susține că nimeni nu este de neînlocuit!

Ne bucurăm să anunţăm cititorii noştri despre un eveniment cultural deosebit, original. Cunoscutul istoric al creştinismului timpuriu, traducător al Septuagintei, Cristian Bădiliţă, va vernisa în 5 iunie o expoziţie aparte la biblioteca Dinicu Golescu din Piteşti. Să fie într-un ceas bun! 

Întrebat de-i credincios sau nu, domnul Andrei Pleşu a dat, în urmă cu peste două decenii, un răspuns peste măsură de orgolios, abil şi dialectic: „Nu-l învinuiesc pe Dumnezeu de marile mele îndoieli. Numai eu sunt de vină dacă eventual…
Citeste mai mult

Glosând pe marginea heterotopiilor, Michel Foucault diagnostica decalajul dintre/între desa­cra­lizarea completă a timpului şi desacralizarea complementară a spaţiului, în evidenţa potrivit căreia, spaţiul – localizat în interiorul opoziţiilor tari – este cel care întreţine formele/formulele rezidual-sacrale, traduse (şi) prin dihotomia…
Citeste mai mult

I.M.: Domnule Mirel Bănică, în studiile dumneavoastră vă aplecați asupra subiectului religios românesc din perspectiva științelor sociale. Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați? Se pretează religiosul românesc cercetării pozitive? Poate această cercetare să fie obiectivă? Care ar fi cadrele acestei obiectivități?