Cultural

Cuvintele sunt mai puternice decât noi

Am avut o săptămână liberă pe care am ipotecat-o în bilete de cinema şi abonamente la diverse biblioteci. Concluziile nu pot fi decât optimiste, dincolo de îndoielile generate de această căutare a sensului timpului liber, în cel mai pur stil voit și invidiat proustian: ce lux incomparabil să avem timp liber…

După ce despre românii Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Zaharia Stancu şi Nichita Stănescu s-a vorbit, când şi când, ca despre marii ignoraţi ai juriului Premiului Nobel, vestea şchioapă din presa noastră că „unei românce i s-a acordat Nobelul pentru literatură”…
Citeste mai mult

Demersul (Estic) de faţă mizează pe racordarea, prin ricoşeu, pe modul / formula de exprimare pe-cont-propriu a unei stări de ingenuitate / de captare a adevărului prim livrat(-ă) de arta naivă, la limita laxă între/dintre expresia involuntară a inocenţei – trăirea empatică pură.

Acum, când orice afirmaţie, oricât de neîntemeiată logic, oricât de hazardată, se poate salva prin hapul dulce-amar al postmodernismului, sărbătoarea naşterii Domnului se substituie brutal spectacolului comercial al unui Moş viril, deşucheat, secondat de nimfe care exultă sexualitatea. „Întreaga noastră…
Citeste mai mult

„Sfârşitul comunismului înseamnă şi sfârşitul democraţiei. Asistăm astăzi la instaurarea totalitarismului democratic sau, dacă vreţi, a democraţiei totalitare”. Această afirmaţie tranşantă aparţine lui Alexandr Zinoviev, iar explicaţia detaliată face obiectul unei cărţi de 110 pagini, La grande rupture, apărută în…
Citeste mai mult

Cu a sa doctrină “care se ascunde / sub vălul versurilor stranii” şi cu certitudinea lui de a fi numai un copist al Iubirii, Dante n-a fost un “literat”,  aşa cum nu au fost „literati” rshi-i vedici sau mantrakrt-i, ci a fost un clar-văzător, un mărturisitor al adevărului (satya-âdin)
(Ananda K. Coomaraswamy)  

Greu de imaginat un titlu mai frumos. Cum să nu te apropii de cartea cu un asemenea titlu, cum să nu o răsfoieşti? Iar dacă o răsfoieşti, sigur dai peste cuvintele scrise cu italice: Pe aceste meleaguri, trenurile goneau dinspre…
Citeste mai mult

„Oricine a refuzat mitul raţionalist al „progresului” şi interpretarea istoriei ca o dezvoltare pozitivă fără oprire a umanităţii se va găsi pas cu pas condus către o viziune despre lume care era comună tuturor marilor tradiţii culturale şi care avea în centrul său memoria unui proces de degenerare, lentă întunecare sau prăbuşire a unei lumi anterioare mai elevată”. (Julius Evola, Despre secretul degenerării, 1938)

Despre Hyperborei, populaţia care locuia în extremul-septentrion, se găsesc menţionări în numeroşi autori ai antichităţii latine şi greceşti. Prima mărturie apare la Hecateu din Milet (sec.VI a.H.), care îi situează în extremul nord al pământului, între Ocean şi Munţii Rifei.

Învăţământul românesc seamănă din ce în ce mai mult cu „Mitul lui Sisif”.

Când profesorul Mateus Saramago afirma că Mircea Eliade a reuşit să contribuie la trezirea conştiinţei de sine a unei părţi a intelectualităţii portugheze, unii s-au revoltat, stârniţi mai ales de dogmatismul universal convertit în corectitudine politică. Aceştia din urmă făceau…
Citeste mai mult

Există în Odiseea o secvenţă marcantă, pe care am avut norocul de o (re)cunoaşte în regala (de)dublare a logos-ului (somnie şi/sau trezie), în apropierea lui Stelian Neagoe, „încercatul conducător de care” al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al…
Citeste mai mult