Pentru ce luptăm noi? Orice soldat politic trebuie să-şi pună această întrebare. Cu toate că poate părea contradictoriu, suntem înclinaţi în a răspunde că luptăm pentru Tradiţie şi Revoluţie.
Tradiţia
În primul rând, nu ar trebui confundată Tradiţia cu tradiţiile, adică cu cutumele şi obiceiurile. Tradiţia indică ansamblul cunoştinţelor de ordin înalt despre Dasein şi manifestările sale în lume, aşa cum le-am moştenit de la generaţiile anterioare. Ea nu aparţine acelora ce ne sunt date în spaţiu şi timp, ci acelora ce sunt esenţiale. Ea admite o varietate de forme, de tradiţii, rămânând în acelaşi timp una în esenţă. Nu ar trebui să fie confundată cu o singură tradiţie religioasă, pentru că ea acoperă totalitatea activităţilor omeneşti: politice, economice, sociale, etc…
Urmându-i pe Joseph de Maistre, Fabre d’Olivet şi în special René Guénon, Julius Evola vorbeşte despre o ,,tradiţie primordială’’ care, istoric, ar face posibilă concretizarea unui întreg ansamblu de tradiţii. El se referă la o ,,tradiţie hiperboreană’’ venind din Nordul Extrem, localizată la începutul ciclului actual al civilizaţiilor şi, în special, a culturilor indo-europene.
Din punctul de vedere al lui Evola, ,,o civilizaţie ori o societate este tradiţională atunci când este guvernată de principii ce transcend ceea ce este omenesc sau individual, atunci când toate formele sale provin de sus şi ea, ca un tot unitar, este orientată spre ceea ce este sus’’. Civilizaţia tradiţională stă astfel pe fundaţii metafizice. Este caracterizată de recunoaşterea unei ordini superioare faţă de tot ce este omenesc şi contingent, de prezenţa şi de autoritatea elitelor ce îşi trag seva din acest plan transcedent, obţinând principiile necesare fondării unei organizări sociale articulate ierarhic, ce deschid căi către o înţelegere superioară şi, într-un final, ce conferă vieţii o orientare verticală.
Lumea modernă, pentru Evola, este contrară lumii Tradiţiei încarnată în toate marile civilizaţii, de la Est la Vest. Aceste civilizații sunt libere de ignoranţa asupra a tot ceea ce este mai înalt decât omul, de desacralizarea noastră generală, de materialism şi de confuzia castelor şi a raselor.
Revoluţia
Cât despre termenul revoluţie, el trebuie adus înapoi la dubla să însemnătate. În sensul său curent, cel mai utilizat astăzi, revoluţia desemnează schimbarea violenţă şi abruptă a guvernului unui stat. Revoluţia Franceză şi Revoluţia Rusă de la 1917 sunt ilustraţii perfecte.
Cu toate acestea, în sensul său original, revoluţia nu înseamnă subversiune sau revoltă, ci opusul, şi anume întoarcerea la un punct de plecare şi de mişcare centrat în jurul unei axe. Deci, în termeni astronomici, revoluţia unei stele indică în mod precis mişcarea să axială, mişcarea sa în jurul unui centru ce reţine forţa sa centrifugă, împiedicând astfel steaua să se piardă în spaţiul infinit.
Astăzi, cu toate acestea, suntem la sfârşitul unui ciclu. Odată cu regresia castelor, descinderea progresivă a autorităţii către ierarhia tradiţională a celor 4 funcţiuni, puterea a trecut de la regii sacri către războinicii aristocraţi, apoi către comercianţi şi apoi în final către mase. Aceasta este Epoca de Fier, Kali-Yuga indo-ariană, éra întunecată a declinului caracterizată de domnia cantităţii, a numerelor, a masei şi a luptei nestăpânite pentru producţie, profit şi bogăţie materială.
Deci, a fi pentru Revoluţie astăzi înseamnă dorinţa ca civilizaţia europeană să se întoarcă la punctul său de plecare original, în conformitate cu valorile şi principiile Tradiţiei, care se întâmplă, împrumutând cuvintele lui Giorgio Freda, prin ,,dezintegrarea sistemului curent’’, antiteza lumii tradiţionale către care aspirăm.
Traducere: Radu Simion
Sursa: http://www.counter-currents.com/2010/10/tradition-and-revolution/
