Atinşi cu toţii de spiritul Crăciunului devenim în perioada sărbătorilor de iarnă mai calzi, mai binevoitori, altfel spus suntem mai buni. Ştim să ne zâmbim politicos pe stradă, depăşirile în trafic nu mai sunt o urgenţă, suntem gata oricând de un gest în plus, răbdarea noastră prinde curaj, vorba bună îşi găseşte în sfârşit locul în treburile noastre zilnice. Se completează astfel un tablou minunat la fiecare sfârşit de an. România devine dintr-o dată un tărâm al normalităţii, aerul este în sfârşit respirabil, ştim să ne purtăm între noi omeneşte. Ţi se umple sufletul de bucurie, nici nu-ţi vine să fii în altă parte decât acasă printre ai tăi. Ce frumoasă ţară e România și ce oameni minunaţi sunt românii, ar putea spune cineva care nu ne cunoaşte. Cu siguranţă am fi la fel de săraci prin buzunare dar sufleteşte infinit mai bogaţi.
Din păcate însă totul se năruie în ianuarie când viermuielile pământeşti ne-o iau înainte. Devenim din nou aspri în gesturi, suntem tăioşi la vorbă, gata să ne biciuim din priviri, nu e timp de bună-ziua, traficul e infernal, adună multă tensiune și frustrare, stresul e imens, ne privim cu sfidare la fiecare semafor, suntem aşadar în stare de război.
Între cele două stări de spirit e o întreagă lume distanţă.
Sigur mulţi ar spune că ni se trage de la sărăcie și că de la atâta necaz şi frustrare oamenii nu mai au timp de compasiune stradală. Totuşi sărăcia de azi nu ne-a fost de loc străină în trecut, noi fiind în criză mai mereu. Indiferent de starea socială în care ne zbatem, bunul simţ și cuviinţa ar trebui să ne însoţească peste tot, până la urmă politeţea și respectul nu ne costă bani.
Avem o clasă politică ce ne exasperează cu o tranziţie nesfârșită, se dovedeşte în fiecare zi incapabilă să gestioneze destinul nostru ca popor. Urmărim cu lehamite cum cei aleşi să ne reprezinte interesele se tăvălesc în nesimţire cu fiecare ocazie ce li se arată. Mai devreme sau mai târziu lumea întreagă va ieși din recesiune, cu siguranță noi mai târziu decât ceilalţi întrucât politicienii nu lucrează în interesul nostru, dar asta însă nu trebuie să afecteze relaţiile dintre noi cei de pe stradă, noi cei care stăm înghesuiţi la bloc.
Cu toţii deplângem răutatea și mitocănia din societatea românească ca și cum am vorbi despre alţii. Însă alţii suntem noi. Ne facem rău singuri când ne dispreţuim reciproc. Avem multe de îndreptat la noi, aşadar putem începe de oriunde.
Mulţi aleg să emigreze din motive sociale, dar aspectul uman nu trebuie neglijat. "Suntem o ţară de nesimţiţi", se aude peste tot, "ne purtăm ca nişte animale, nu mai e pic de respect în ţara asta"…şi totuşi ne referim la noi. În trecut am ştiut ce-i omenia, răutatea nu era în firea noastră, am ajuns acum să ne urâm la noi acasă și asta ne face viața și mai greu de suportat. Vă sunt cunoscute certurile de la muncă, intrigile de la scara blocului, bătaia pe locurile de parcare? Nu putem convieţui în ceartă, tensiune și scandal.
Soluţia e simplă, ne stă la îndemână să îndreptăm ce am stricat. Am fost mai mereu buni familişti, știm să ne iubim copiii, la nevoie un sacrificiu pentru cei dragi nu e niciodată un efort prea mare… Deci suntem frumoşi înăuntru. Nu ne opreşte nimeni să facem o schimbare şi la nivel de atitudine iar puterea exemplului le va servi cu siguranţă și copiilor noştri. Ţine până la urmă numai de noi să fim oameni. Ce frumos ar fi dacă starea de spirit din Decembrie s-ar prelungi tot anul! Ne-am simţi cu siguranţă mai bine în pielea noastră chiar aici la noi acasă.
Bunătatea rămâne un dar atunci când îl împărţim cu ceilalţi, deci putem fi o lume mai bună.
