Sau despre creştinismul timpuriu din Dobrogea, pe atunci Dacia Pontică.
Provenind din Capadocia, ajunge episcop al Tomisului pe la anul 360 şi păstoreşte turma credincioşilor creştini din Dacia Pontică până la 380. Deşi într-o regiune de margine a imperiului, dată fiind lupta sa împotriva arianismului – mergând până la refuzul de a intra în aceeaşi bisrică cu împăratul arian Valens, în anul 369, pe când acesta se afla la Tomis pe drumul de întoarcere după o expediţie împotriva goţilor, consemnat de doi scriitori bisericeşti vestiţi – Sozomen şi Teodoret al Cirului – scrierile sale, viaţa ascetică, grija faţă de credincioşi, încurajarea vieţii mânăstireşti şi a sihaştrilor din peşteri şi mici biserici rupestre, ajunge să fie unul dintre ierarhii cunoscuţi şi preţuiţi ai timupuli său. A fost călăuza către monahism pentru Ioan Cassian şi prietenul său Gherman. Este considerat de unii teologi autorul "Scrisorii Bisericii Goţiei (Daciei Traiane) către Biserica din Capadocia…" care a însoţit moaştele Sf. Sava Gotul, martirizat de goţi le 372 şi cerute de Sf Vasile cel Mare. Este cinstit ca sfânt la 25 ianuarie.
