Motto: „Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar acest pământ e prea frumos şi prea bogat ca să-l puteţi păstra fără luptă. Vi-l vor lua!” (Jean-Marie Le Pen, om politic francez, în atenţia poporului român).
Specialiştii serviciilor inteligente din ţările foarte dezvoltate din Vest au tras următoarea concluzie: mai eficient de distrus o ţară este faptul de a-i infiltra guvernul cu zeci de neisprăviţi, sau nespecialişti, decât cu armate de spioni super-performanţi.
De la cultură la medicină până la agricultură, neisprăviţii ministeriabili vor lua deciziile cele mai aberante, automanipulându-se prin prostie.
Odată plasat în funcţia-cheie, adversarul din afara graniţelor va surâde satisfăcut. Ăsta îşi va distruge ţara mai puternic decât un bombardament cu arme din ultima generaţie. Ceea ce se întâmplă de fapt şi acum cu România. Dacă nu am simţi pe propria piele, şi am putea privi din exterior acest jalnic spectacol, poate am râde pe săturate de aceste marionete numite „miniştri”.
Diferenţa dintre realitatea cotidiană şi nepriceperea lor devine pe zi ce trece catastrofală. Şi să trecem acum la exemple concrete:
1. Actuala coabitare
Actuala coabitare nu este o surpriză pentru cei care cunosc bine biografiile actualilor potentaţi. Nu e nici o mirare că întâlnim în aceeaşi barcă un fost ministru FSN-ist al Transporturilor, Traian Băsescu, lângă un ginere de nomenclaturist, Victor Ponta.
Electoratul naiv a văzut în această aglomeraţie USL-istă salvarea de ultim moment. Salvarea nu va fi niciodată, atât timp cât interesele de clan şi mafiotice transcend naivitatea electoratului amăgit.
De un amuzament grotesc este şi declaraţia lui Varujan Vosganian că doreşte o remodernizare a industriei româneşti. Probabil că el se referea la noile mall-uri, care au luat locul vechilor fabrici, pentru că din vechea industrie s-a cam ales praful.
Tot astfel, o minciună sfruntată a fost şi aceea care privea repornirea unei întreprinderi strategice – Oltchim. Crudul adevăr este că Oltchim este falimentară şi falimentată de băieţii deştepţi, care s-au pierdut prin offshore-urile din Oceania.
Cu surle şi trâmbiţe, Victor Ponta, pe când era şi ministru al Justiţiei şi prim-ministru, se lăuda că nici un „băiat deştept” nu va scăpa de rigoarea justiţiei, dându-l ca prim exemplu pe apropiatul lui Băsescu, Adriean Videanu.
Nu a trecut mult timp şi Adriean Videanu contraatacă arătându-l cu degetul pe premier ca făcând parte din lotul extins al „băieţilor deştepţi”, buni pentru Jilava sau Poarta Albă.
În acest haos declarativ, omul de bun-simţ constantă că se prăbuşeşte totul: autoritatea statului, cursul leu-euro, producţia de mărfuri, lichidităţile care încep, curios, să dispară.
2. Unde sunt banii românilor?!
După renumita tăiere Boc-Băsescu, lumea se aştepta la o minimă revigorare a nivelului de trai. Din nefericire, coşul zilnic al cetăţeanului scade. În paralel asistăm la măriri exorbitante ale preţului kilowatului, ale preţului întreţinerii. Foarte mulţi dintre cetăţenii oraşelor, care nu au fost executaţi silit de către bănci, au trebuit să-şi schimbe locuinţele de trei sau două camere, pentru a se muta în condiţii improprii, salvându-se astfel, pentru o vreme, de întreţinerea galopantă. Mai mult, multe dintre asociaţiile de locatari s-au debranşat de la serviciile publice de întreţinere.
Mă întreb, pe bună dreptate, unde sunt banii lichizi ai românilor? Sumele provenite din tăierea salariilor, pensiilor şi ajutoarelor sociale unde s-au dus? În ce cont au intrat, ce destinaţie au avut şi, mai ales, cine a încasat dobânda uriaşă?
În paralel cu această sărăcie galopantă şi umilitoare, bişniţarii ideologici aserviţi mafiilor inter-partinice cheltuiesc în localuri de lux, plimbându-şi amantele în limuzine elegante. Iată un paradox pe care l-a observat un jurnalist britanic: interlopii români nu se prea tem nici de poliţie, nici de justiţie. Ei au soluţia extraordinară: primesc un an sau doi de puşcărie după care tot ce au furat le revine de drept şi adesea îi auzi spunând: „Am fost băiat deştept!”.
În Marea Britanie şi SUA, prima grijă a justiţiei este confiscarea averilor ilegal dobândite şi arestarea infractorului este etapa a doua. La noi, situaţia este inversă. Nu se urmăreşte confiscarea averii ilegal dobândite, se dă de ochii proştilor un an sau doi de închisoare iar mafiotul dispare în câteva luni din puşcărie pe motive medicale.
Reîntors din puşcărie, devine un demn „investitor”. Deci moralitate nu avem fiindcă legea lustraţiei nu e atât de necesară. Confiscarea averilor nu este trecută în Constituţie! Dar pe mulţi patrioţi ridicoli, de-a dreptul semidocţi, îi preocupă regionalizarea României!
3. Cum se distruge o ţară!?
Aş fi foarte curios să-mi răspundă şi mie un demnitar, de la Ponta la Crin Antonescu, şi să-mi explice astfel cum, printr-o simplă împărţire geografică a unei ţări, economia se revigorează brusc?! Iar nivelul de trai să ajungă la niveluri astronomice!
Explicaţia logică a împărţirii pe regiuni este mult mai simpă şi mai păguboasă. Vechii baroni de partid şi de stat vor o halcă şi mai mare din trupul ţării. Cu nici un gând de eficienţă, decât personală! În nici un caz naţională!
Al doilea aspect al regionalizării îl reprezintă slăbirea statului naţional unitar român, deci un atentat important la integralitatea României. Serviciile de informaţii şi armata ţării nu au nimic de spus în acest sens?
Am fi foarte curioşi să aflăm opiniile unor adevăraţi specialişti, şi nu ale unor funcţionari burtoşi, încasând salarii ameţitoare, în comparaţie cu un medic sau un profesor universitar.
Nici contextul politic internaţional nu este favorabil României acum. Priviţi atenţi ce se întâmplă azi în Grecia şi Spania, unde numărul sinuciderilor şi omuciderile a crescut spectaculos din cauza sărăciei şi a şomajului; ţări altfel considerate superioare României ca nivel de trai.
Vă daţi seama la ce final ne va împinge această clasă politică coruptă şi stupidă, suflete moarte care vor o ţară încă vie la fel de moartă!
Numai o justiţie (poate utopic) corectă şi dusă la extrem va eradica această plagă a neo-nomenclaturii UTC-iste.
