În primul rând pentru că nu înțeleg cine este cel care va investi în pușcării, care va să zică cine este cel care va cumpăra lacăte mai multe pentru celule și va emite biletele de cazare. Sau mai bine spus înțeleg și tocmai de aia îmi este frică. Pentru că aceia nu suntem noi, cei care investim, pentru că noi plătim cu adevărat lacătele, ci tocmai aceia pe care articolul îi vizează. Înțeleg nevoia de primenire a societății românești dar nu sunt de acord cu instrumentul folosit.
Scrie Sebastian Ștefănucă, tot în publicația de față, despre atitudinea față de muncă sau mai bine spus despre percepția asupra atitudinii față de muncă. Cam la fel stau lucrurile și în cazul de față. Un contract social nerespectat, o clasă politică ruptă de realitate și de cetățeni, societăți comerciale gigant, cu datorii pe măsură, care produc în continuare surse de câștig pentru cei care știu cum să câștige o licitație ”în parteneriat cu emitentul”, o alienare a individului pe fondul globalizării, nu sunt tocmai mediul propice pentru respectarea strictă a legii. Afirmația însă, nu este o instigare la nerespectarea ei, ci mai degrabă o observație. Spun doar că sunt condiții care favorizează nerespectarea legii: micul întreprinzător care ar porni o afacere cinstită în primăvară, în condițiile în care ar respecta legislația, normele și regulile sistemului românesc, nu ar apuca iarna. Dacă luăm de exemplu prevederile legii pentru domeniile sănătății și securității în muncă, a situațiilor de urgență, serviciile de contabilitate, rapoarte de muncă, standarde impuse de UE, Impozite pe profit, TVA, abilitări, contracte de utilități și altele, și am impune brusc și în mod real respectarea întocmai a legii, am avea deodată, după spusele articolului la care fac referire, forță de muncă pentru construirea coridoarelor unu, doi, trei și patru, care ar traversa România în toate direcțiile, șantierele patriei ar fi pline, ba ar mai fi potențial pentru a mai deschide câteva. Pentru că acest mic întreprinzător nu este cu adevărat sprijinit nici de sistemul bancar nici de stat. Știu cu toții cei care sunt implicați în asemenea activități că dacă apare la ușa micii întreprinderi un om mic de stat și de sfat, cu o legitimație la fel de mică pentru controlul aspectelor mari ale mersului activității, se va referi mai întâi la acelea care cu greu ar putea fi respectate. De exemplu instructajul general la locul de muncă ar trebui să dureze 8 ore (prima zi de lucru), instructajul specific la locul de muncă, alte opt ore (a doua zi de lucru), instructajul general pentru situații de urgență, din nou opt ore (a treia zi de muncă), instructajul specific pentru situatii de urgență, ați ghicit, opt ore, (a patra zi de muncă). Trecând peste faptul că în condițiile actuale de lucru, mai ales în domeniul serviciilor acolo unde vom găsi o pondere mai mare a populației active din zona urbană, unde indivizii sunt confruntați în principal cu riscuri psihosociale puțin luate în considerare de legislația României, nu ai avea ce anume să citești unui proaspăt angajat timp de opt ore, aș dori să știu care angajator dedică primelor patru zile de muncă instruirii în legătură cu prevederile de mai sus ale noului angajat? Și iată cum ai încălcat legislația. Exemplul nu este penal, dar nu-ți face iluzii cititorule, se pot găsi exemple care să corespundă cererii și situației. Putem încadra pe oricine se descurcă. Cu toate acestea sistemul de închisori nu ar fi capabil să primească în sistem de cazare fie el și ”all inclusive” pe Mai Marii oameni ai țării care se descurcă și ei cum pot. Și care, deși minoritari în cadrul populației țării, au ponderea cea mai mare în PIB. Și atunci întrebarea: De ce aș investi în sistemul de închisori? Eu zic că mai întâi ar trebui investit în sistemul politic. Și anume o investiție de capital uman și de timp. O investiție multiplă provenită din sfere și locuri diferite, dar care să aibe o trăsătură importantă după părerea mea: să nu aibe legătură cu sistemul politic actual. Dar să aibe legătură cu ideologiile și curentele vechi. Sau cel puțin de acolo să pornească, având în vedere realitățile actuale. Oameni dedicați unor ideologii care să promoveze principii pe care să le susțină până la final. Investiția de timp este necesară pentru că un asemenea proces ar putea dura două, trei, cinci generații. Dacă oamenii toți ar fi conștineți și ar avea încredere că un asemenea proces a început, eu cred că investiția în închisori nu ar mai fi necesară, cele de până acum fiind suficiente. Invitația la un schimb cinstit nu vine de la oameni ci din celălat capăt, de peste prăpastie, acolo unde se află acum clasa politică.
Votați-l pe cutare care va face în mod sigur cutare, nu-i vota pe aia care te-au furat mai înainte, spune orice afiș electoral. Dar nici un afiș electoral și nici o emisiune media, nu spune ce ideologie susține, care sunt valorile acelei ideologii. Presupunând că totuși ar face-o, oamenii nu mai pot avea încredere în principii și ideologii susținute la modul declarativ. Ajunge să închizi televizorul și să te uiți pe geam, să te duci la muncă, sau să-ți cauți de muncă, să vrei să trăiești decent, sau să pleci în altă țară fără să fii privit ca un paria pe alocuri, ca să-ți dai seama de realitate. Mi se pare că acum este ca și cum cineva m-ar întreba dacă votez să sar în bazinul cu rechini sau în cel cu crocodili, pentru că de, astea sunt posibilitățile și dacă nu votez înseamnă că nu îmi exprim dreptul democratic și deci să nu avem vorbe la proces. Eu însă prevăzător din fire ocolesc piscinele amândouă pe aleea din spate, care deși plină de mărăcini, dă în stradă, de unde pot ajunge la alimentara să îmi iau salam și două pâini. Că de, îmi este foame și azi…Noi esticii suntem obișnuiți să ne descurcăm. De fapt de asta și suntem acuzați. Că ”ne descurcăm”. Când o să vă obișnuiți și voi ”să nu vă mai descurcați” și să trăiți ca lumea civilizată respectând legile? Suntem întrebați noi esticii.
Ceva în contractul social nu mai funcționează. Ambele tabere au de făcut schimbări majore și niciuna nu începe. Așa cum spuneam este nevoie de câteva generații. Nu de așteptat ci de acțiune.
Deci până una alta, cred că investiția în închisori ar fi bună pentru stat, iar pentru mine cetățeanul de rând după cum spuneam cred că mai degrabă este nevoie de o investiție în timp și capital uman.
