Luând seama la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, evaluând potenţialul de mic sau mare "compromis" în dauna legii ca majoritar în rândul populaţiei şi conştient fiind de înfricoşătoarea accelerare a degradării noastre, cred că cea mai profitabilă investiţie pentru această ţară ar fi puşcăriile. Mai ales cele cu regim de lucru, fie în interior fie pe "şantierele patriei".
Iată şi câteva motive:
– vor revitaliza puternic industria construcţiilor căci este nevoie de mii, poate zeci de mii de astfel de facilităţi;
– oricât de mult ar costa întreţinerea în puşcărie a borfaşilor din structurile de stat (sau private), a mafioţilor, tâlharilor, taficanţilor, violatorilor şi hoţilor de pe stradă, ea va fi mai mică, uneori chiar infimă în raport cu cât ne costă menţinerea lor în respectivul post, structură, instituţii, funcţie, cu cât ne fură banii şi timpul şi cu câtă mizerie, durere şi distrugere provoacă ei în generaţiile actuale şi viitoare; iar dacă mai şi lucrează în timpul ăsta, cu atât mai mică;
– eliminarea de pe listele cu votanţi a acelei categorii de creaturi care vor vota întotdeauna pentru mai multă corupţie, mai multă tâlhărie, mai multă fărădelege, adică mai mult genocid moral, rezolvând astfel şi problema democraţiei reprezentative, mai pe şleau spus a dilemei dacă România are nevoie de democraţie sau de o dictură luminată;
– va rezolva problema sentinţelor minime sau cu suspendare, care au ca motivaţie supra-aglomerarea puşcăriilor actuale; e foarte probabil chiar ca judecătorii, după ce vor trăi liniştea, vor vedea seninul şi vor simţi mirosul de trandafiri ai noului mediu înconjurător românesc să aleagă varianta extremei maxime, dublată de programe educaţionale pentru transformarea troglodiţilor din spatele gratiilor în grădinari ai noii realităţi;
– exemplul dat cu cei închişi acolo pentru mulţi ani de reflexie şi muncă, se va constitui într-un glas al raţiunii cel puţin pentru unii din cei rămaşi afară şi împinşi de necuratu' să le urmeze exemplul.
Nu mai vorbesc de imaginea bec a României, de avalanşa de investiţii străine serioase, de revigorarea iniţiativei economice sănătoase locale, de viaţa mult mai senină şi mai lipsită de stres a cetăţeanului în raport cu aparatul de stat, de liniştea şi siguranţa de pe stradă şi din case, de veniturile şi de timpul liber amplificate substanţial etc. etc.Vă puteţi imagina aşa o lume românească?
Deci, cine e pentru?
