Bunicile și mătușile ne parfumau pe ascuns și noi încercam să disimulăm euforia pe care acest gest, feminin și interzis, o trezea în noi. Parfum de trandafiri. Era la modă. Cumpărat în minuscule flacoane aduse pe căi ilegale și complicate din Bulgaria sau Rusia. Au trecut mulți ani de atunci. Codițele firave au devenit coafuri moderne în culori temerare, pe sub care ferim firele albe și frica de a supraviețui mamelor sau de a nu răspunde așteptărilor copiilor. Băieții cu breton blond și gene lungi care ne făceau să nu dormim nopțile și să chicotim ziua, sunt azi figuri respectabile, cu părul rar pieptănat cu grijă în fiecare dimineață și cu glasuri prăfuite de drum lung. Ne-am multiplicat și ne-am amplificat. Ne-am amestecat cu alte grupuri, ne-am unit și ne-am dezunit, am format alte nuclee și alte conexiuni, am pierdut nenumărate ocazii de a ne dovedi extraordinari. Unii dintre noi nu mai sunt. Alții sunt numai pe jumătate. Câțiva am supraviețuit propriilor noastre vise sfărâmate și lipite la loc. Și am hotărât, cu de la noi putere, că a fi (încă) aici e singurul lucru important: iată-ne, suntem aici, suntem acum, dezrădăcinați, abandonați, pierduți, încrezători, ciuntiți, puternici, plini de defecte, limite și cicatrice, cu fețele marcate și cu mâinile aspre, parcă alții, dar totuși noi, aceiași, poate deghizați în oameni mari și proști, dar totuși noi, aceiași, cu dorințe și iubiri și necazuri și vise și nețărmuită sete de viață. Suntem aici. Suntem acum. Și, în noi, nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a pierdut.
Plouă, ca în orice primăvară, și cresc trandafirii de la o clipă la alta. Într-un răgaz de ploaie, mă apropii, le cuprind florile cu degete sfioase, le ating petalele cu buze temătoare, închid ochii cu o rugă mută ca nimeni să nu mă vadă și absorb cu lăcomie necumpătată parfumul cunoscut și mereu jinduit. Au înflorit acum câteva ore și ploaia le va destrăma frumusețea perfectă până mâine. Probabil mulți s-au născut și au murit deja fără ca nimeni sa îi fi văzut sau simțit. Doar câțiva, în ciclul lor inevitabil, și-au prelungit pentru câteva ore, atât cât va dura parfumul lor în pielea mea, speranța de a fi.
