Înalți prelați catolici au lansat un avertisment clar către europenii contemporani, cu ocazia sfintelor sărbători. Diplomatul Mgr. André-Joseph Léonard, arhiepiscop de Mechelen-Bruxelles, primat al Belgiei, a reacționat în ajunul Crăciunului față de proiectul președintelui Hollande de legalizare a căsătoriei homosexuale. Papa Benedict XVI a avertizat că, dincolo de familia tradițională creștină, atacul este îndreptat împotriva ființei umane, a cărei esență divină se încearcă a fi eliminată. De remarcat că reacțiile catolice se înscriu într-un context „ecumenic”, și că au implicații pe plan internațional.
Pe 21 decembrie 2012, Papa a criticat dur noile concepții de „familie”, care nu se bazează pe uniunea dintre un bărbat și o femeie. Papa a citat îndelung pe marele rabin al Franței, Gilles Bernheim, care a criticat sistematic proiectul de lege al noului guvern socialist asupra căsătoriei între persoane de același sex, proiect care include și posibilitatea de adopție. Papa a afirmat, astfel, că, dacă până acum, „cauza crizei familiei a putut fi considerată neînțelegerea esenței libertății umane”, acum ar trebui să fie clar tuturor că „este în joc viziunea ființei însăși, anume ce înseamnă în realitate faptul de a fi o persoană umană”. (cf. Belga). Citându-l pe Bernheim, Papa a deplorat schimbarea de statut a copilului, care până acum „avea o demnitate specifică și proprie”, era „subiect juridic independent”, iar acum devine „necesarmente un obiect, asupra căruia avem un drept, și pe care, în calitate de obiect al unui drept, ni-l putem procura”. Papa a denunțat de asemenea revoluția antropologică a genderului, „care estimează că societatea și educația determină adevăratul sex al unei persoane”. De Crăciun, Mgr. Léonard al Belgiei a afirmat în timpul predicii că „noi gândim, ca și alții, nu neapărat creștini, căsătoria ca fiind fundamental, prin definiție și prin natură, uniunea, capabilă eventual de a transmite viața, a unui bărbat cu o femeie, și că avem tot interesul să respectăm această realitate”. Biserica nu refuză nimănui dreptul la coabitare, a mai spus el, nici nu ar avea cum, însă această realitate nu poate fi considerată „căsătorie” (cf. LaLibre). Despre manifestațiile din Franța contra căsătoriei homosexuale, cardinalul belgian a susținut că „lupta dusă în Franța este de avangardă, profetică pentru viitorul familiei”, și a adăugat că aici toate religiile monoteiste sunt de acord: în Occident, există tendința de a considera că „un vot majoritar poate schimba natura lucrurilor”. Ori un „vot” nu este „necesarmente în favoarea unei legi care este justă. Se cunosc legi votate democratic care au părut injuste clasei muncitoare, care au fost contestate, și încă pe bună-dreptate”. Pe 22 decembrie, tot într-o predică, a reamintit un lucru oarecum uitat de majoritatea celor ce serbează Crăciunul, anume că e vorba de aniversarea nașterii lui Iisus. „Să încercăm să fim la fel de inteligenți ca boul și măgarul”, a adăugat el, parafrazând din profetul Isaia (1.3.), „boul își cunoaște stăpânul și măgarul ieslea stăpânului său, dar poporul meu nu cunoaște nimic și nu înțelege nimic” (cf. Belga).
Pe 1 ianuarie, același Benedict XVI a vorbit în timpul predicii de Anul Nou de „zonele de tensiune și de confruntare provocate de inegalitatea crescândă între bogați și săraci, și de predominarea mentalității egoiste și individualiste/…/manifestare a capitalismului financiar nereglementat” (cf. AFP). Papa consideră că respingerea credinței duce la respingerea aproapelui, și în special a celor vulnerabili și care au nevoie de ajutor. Benedict XVI a respins clar orice violență manifestată în numele religiei ca fiind o formă de „boală”, de apariția căreia oamenii sunt cei responsabili. Aceste manifestări sunt tot mai des folosite ca argumente contra religiei, în general, și a monoteismelor, în particular. „…credința într-un singur Dumnezeu ar fi tiranie, cauza intoleranței”, susțin diverse curente de gândire moderne și contemporane. Problema este că omul occidental a ridicat rațiunea deasupra lui Dumnezeu și pretinde că ce ține de Dumnezeu este automat irațional, prin urmare necesarmente de exclus din orice raționament/ipoteză așa-zis „serioasă”, demnă de crezare. Or, spune Papa, dacă omul alege să stingă lumina divină, demnitatea omului este cea care dispare, iar nu altceva. În acest sens, Sfântul Părinte a reamintit că doar Dumnezeu poate readuce pacea pe pământ și pune capăt tuturor violențelor la care asistăm recent în țările arabe și Africa de nord și de vest; reîntorși la credința adevărată, creștinii și musulmanii ar putea trăi în sinergie, construindu-și împreună societățile.
Care este totuși soluția propusă de Sfântul Părinte? Benedict XVI folosește presa scrisă și online pentru a transmite noua chemare a Bisericii. Catolicii trebuie să își apere credința în mod public, fără niciun complex, atât în cadrul familiei cât și în viața socială, folosindu-se de alianțe cu credincioși ai altor confesiuni și religii, și, dacă e nevoie, inclusiv de ajutorul, poate uneori pasager, al ne-credincioșilor. AFP anunță o chemare la luptă „pe viață și pe moarte”, în numele unui Dumnezeu care, departe de a fi „mort, bate la ușa fiecăruia”. Credincioșii care răspund chemării vor trebui să facă alegeri „coerente”, spune Papa. E vorba de coerența între act și credință, ceea ce face „compromisurile imposibile”, se subînțelege, cu răul manifestat în toate aspectele lumii, pentru că a fi creștin înseamnă să fii conștient, în mod „vizionar”, de „noblețea destinului uman”. Credincioșii vor folosi așadar „obiecția de conștiință” într-un sens mult mai profund decât cel în care este interpretată de obicei. Papa a mai spus ceva demn de luat în seamă, anume că principiile apărate de Biserică nu sunt simple „adevăruri de credință”, ci sunt expresii ale legilor universale, înscrise în natura umană, și pe care rațiunea ar trebui să le poată identifica, cu condiția să nu se autolimiteze la a se considera principiul întregului adevăr. Schimbările legislative în anumite realități, e vorba de căsătorie, moarte, chestiunile de bioetică în general, vor cauza, prin modul în care încalcă aceste legi universale, un uriaș rău „dreptății și păcii”. Rațiunea umană zeificată, și corolarul ei, domnia propriilor interese meschine, nu vor reuși să semene decât discordie și război, atât în interiorul societăților occidentale, cât și pe plan internațional.
Analiștii afacerilor vaticane observă că Papa s-a înconjurat recent de un grup de colaboratori adecvați luptei declarate, spre exemplu noul responsabil cu dogma, Gerhard Ludwig Müller, secretarul pentru cultură, Gianfranco Ravasi, și arhiepiscopul de Milano, cardinalul Angelo Scola. Ultimul dintre ei a atacat dur, tot la mijlocul lunii decembrie 2012, așa-zisa „laicitate franceză”, care reduce credința la manifestări de viață privată. Ceea ce contravine nu atât declarațiilor actuale ale Papei, cât mai ales legilor universale cărora omul ar trebui să li se conformeze, înțelegând adevărata libertate care îi este proprie. În cuvintele Mgr. Scola, „statul marcat de acest tip de laicitate, departe de a fi cu adevărat « neutru », sfârșește prin a exercita « o putere negativă, marginalizantă, față de alte identități prezente în societatea civilă, în special contra celor religioase, pe care să le expulzeze din spațiul public”. Problema este că, în timp, „justa și necesara non-confesionalitate a statului a ajuns să disimuleze, sub ideea neutralității, susținerea de către stat a unei viziuni a lumii fără Dumnezeu”. (cf. La Croix). Arhiepiscopul Müller a denunțat, la rândul lui, „neo-ateismul” care reduce totul la expresii științifice și tratează credinciosul ca fiind un „parazit”.
Dacă nu înțelegem ce au vrut să însemne aceste declarații ale Sanctității Sale, nu vom înțelege nici exhortația din timpul binecuvântării urbi et orbi de Crăciun, în care, evocând nordul Africii atât de încercat de lupte sângeroase și diviziune, s-a rugat pentru ca Primăvara Arabă să ajute oamenii să „traverseze o profundă tranziție în căutarea unui nou viitor”. Iar nu o nouă diviziune, cum își doresc unii; ca spre exemplu un Egipt în pragul colapsului, cum titrează marile cotidiane ale acestei lumi; sau un Mali în curs de pacificare forțată, pentru restaurarea poate a unei democrații africane mult invidiate, în care guvernul altfel autentic democratic trata cu islamiștii lupta contra tuaregilor și ai cărui funcționari încasau, se pare, cotă parte din răscumpărările de cetățeni occidentali. Cum spune însă Papa, este nevoie de mult curaj pentru a pune capăt „diviziunii”, spre exemplu pentru găsirea unei soluții politice pentru Palestina, căci cauza discordiei civile și sociale este diviziunea spirituală. „Puterea negativă”, de care vorbea Mgr. Scola, este posibilitatea ontologică a omului de a-l refuza pe Dumnezeu, mai întâi, și de a organiza societatea pentru ca nimănui să nu îi vină ideea că ar putea deschide ușa. Există speranță, într-o astfel de lume condusă de cel care divizează? Da, spune Sfântul Părinte. Cu condiția să avem credință, și Îi deschidem ușa lui Dumnezeu. „Această omnipotență inversă ar trebui să ne înspăimânte”. Și totuși, pe unii dintre noi îi „eliberează” de „tirania” credinței și religiei. Și vor să ne impună tuturor modul lor de a fi și de a refuza adevărul universal. „Există un pământ bun, un pământ sfânt, liber de orice egoism și de orice închistare. Există în lume un pământ pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru că s-ar putea să vină să locuiască împreună cu noi. /…/ Acest pământ există, și chiar și astăzi, în 2012, din acest pământ a izbucnit adevărul! Prin urmare, există speranță în lume, o speranță în care să ne putem încrede, chiar și în momentele cele mai dificile și chiar în situațiile cele mai dificile. Adevărul a germinat, aducând iubire, dreptate și pace”. Rămâne ca fiecare dintre noi să îl descopere… Cum ne-o indică și Sfântul Părinte, condiția pentru o altă lume este: „dacă avem credință”.
