Dacă democraţia românească post-decembristă nu reprezintă decât o luptă acerbă pentru putere, bani şi influenţă între facţiunile fostei securităţi şi nomenclaturi, acest joc politic se transferă, odată cu apariţia şi diversificarea mass-mediei, în ringul televiziunilor. Televiziunile din România, începând cu ultimul deceniu al secolului XX, au devenit oficine ale intereselor private sau transnaţionale, ale serviciilor secrete româneşti sau străine, un spaţiu privilegiat al manipulării şi luptei politice. Călcând cu nonşalanţă peste aparenţele obiectivităţii jurnalistice, Televiziunile au căpătat în ultimul deceniu forţa unui berbece distrugător pentru adversarii politici ai clienţilor pe care ele, televiziunile, le servesc.
Intuind forţa de seducţie, manipulare şi presiune politică a televiziunii, regimul neocomunist al lui Ion Iliescu a impus un monopol rigid prin Televiunea publică în anii ’90 respingând brutal orice inţiativă de apariţie a unei televiziuni independente gen Soti. Schimbările geopolitice de după dezintegrarea U.R.S.S. şi orientarea forţată spre Vest au determinat apariţia primei televiziuni ,,independente”, ProTv. Această televiziune, care a spart monopolul Tvr-ului, reprezintă conform presei independente on-line interesele grupului Central European Media Enterprises (CME). Înfiinţată de Adrian Sârbu, fostul şef de cabinet al lui Petre Roman, ProTV-ul, prin canalele sale aflate în România, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, Bulgaria şi Ucraina, acoperă o piaţă de 97 de milioane de telespectatori şi se află în proprietatea miliardarului Ronald S. Lauder. Lauder este şi presedintele Congresului Mondial Evreiesc. Şi nu întâmplator ProTv-ul a jucat un rol important în victoria Convenţiei Democratice din anul 1996, orientând slugarnic România, de teama unei Rusii aflate în degringoladă, spre N.A.T.O. şi U.E.
Odată cu creşterea economică din anul 2000 şi în condiţiile în care negocierile pentru integrarea în Occident avansau împreună cu pătrunderea unor capitaluri din ce în ce mai mari, jucătorii din piaţa mass-media au devenit din ce în ce mai numeroşi. Este şi momentul în care personaje economice importante provenite din fosta securitate şi nomenclatură au investit în piaţa mass-media, albindu-şi capitalurile ilicite ţinute sub obroc. Aceşti capitalişti roşii, precum Dan Voiculescu, au înfiinţat Antenele şi trustul Intact, fraţii Viorel şi George Constantin Păunescu B1tv etc. Noii îmbogăţiţi, precum Cristian Burci, conectaţi cu serviciile secrete (S.I.E.) şi oameni politici influenţi (Miron Mitrea), au înfiinţat televiziuni precum Ameron, transformat ulterior în Prima tv. Postul Realitatea tv, care a aparţinut lui Sorin Ovidiu Vântu, despre care presa independentă on-line afirma că reprezintă o interfaţă a intereselor ruseşti din România şi Republica Moldova, a intrat pe 30 aprilie 2011 în proprietatea lui Elan Schwartzenberg. Despre Elan Schwartzenberg ştim că este un cetăţean român de origine evreiască ce a emigrat în Israel şi despre care gurile rele afirmau că ar reprezenta Mossad-ul. Arestarea lui Vântu şi desprinderea România tv condusă de Sebastian Ghiţă nu ar fi tocmai întâmplătoare, evenimentul reprezentând obţinerea controlului asupra unei televiziuni importante de ştiri.
În acest climat în care informarea publicului ascunde interese şi scenarii tenebroase, jocuri geopolitice, lupte de culise şi miros greu de bani murdari, cum am putea să ne raportăm la televiziunea lui Dan Diaconescu? Provenit din tarabele mediatice ale Antenelor, apropiat şi apoi pupil repudiat al lui Dan Voiculescu, prezentatorul şi patronul tv reproduce în alt mod şi în altă conjunctură un soi de manipulare publică pe care maculatura revistelor patronate de C.V. Tudor din anii ’90 şi 2000 nu o vor egala niciodată. Fondarea Partidului Poporului reprezintă în acest context un turnesol al adevăratelor intenţii publice ale păpuşarilor simpaticului patron şi realizator tv. Cu o reţetă de invidiat ce amestecă senzaţionalul, grotescul şi gregarul, Dan Diaconescu şi-a format treptat, într-un deceniu de activitate, un public fidel. Ieşirea la rampa politică a fostului reporter de televiziune, mesajele populiste şi toxice pe care acesta, împreună cu apropiaţii lui, le deversează în spaţiul public, reprezintă nada acelora care vor să pescuiască în ape tulburi. În fapt, apariţia Partidului-Televiziune a fost determinată de centralele de inteligenţă românesti în complicitate poate cu cele străine pentru a deversa într-un spaţiu controlat politic nemulţumirea şi protestul electoral al mahalelei electorale româneşti.
Poate mai simplu, după unii jurnalişti, Dan Diaconescu nu ar fi decât un agent electoral al lui Traian Băsescu intrat în politică forţat, determinat de acuzaţiile de şantaj şi mită instrumentate de procurorii lui Zeus. Nesigur pe viitorul lui politic dar şi ameninţat cu redeschiderea dosarelor ,,Flota”, ,,Alro” etc. după expirarea mandatelor prezidenţiale, Traian Băsescu şi-ar fi aruncat nebunul în luptă, pregatit din timp de fidelii din servicii. Iată de ce este mai simplu pentru telespectatorii frustraţi de închiderea Otv-ului să contemple albastrul ecranului gol şi să îl condamne pe Ponta de cenzură decât să înţeleagă că ,,visul american” al băiatului sărac din Caracal este irealizabil încă aici, la Porţile Orientului.
