Quebec-ul este în continuare o naţiune dominată de către imperialismul anglo-canadian de mai mult de 250 de ani. Această dominaţie continuă în ciuda dorinţei poporului quebecois de a se elibera din acest jug crud. Pentru a duce la bun sfârşit lupta noastră pentru eliberare naţională şi socială avem nevoie de o alternativă clară şi precisă. Nici Partidul Quebecois şi nici Blocul Quebecois, în calitate de adepţi fervenţi ai liberalismului economic şi ai NATO nu pot realiza independenţa Quebecului. Naţional-comunismul reprezintă doctrina necesară pentru a da un nou suflu mişcării suveraniste din Quebec.
În urma alegerilor provinciale din 7 aprilie 2014, Partidul Liberal din Quebec, condus de către Philippe Couillard, a preluat puterea din mâinile Partidului Quebecois. PLQ-ul reprezintă de multă vreme aservirea Quebecului în faţă jugului anglo-canadian, apărând interesele patronatului şi înaltei finanţe. Asta fără a lua în considerare parteneriatul cu puternicul lobby sionist ce susţine partidul de decenii întregi. Nu uităm de asemenea decizia controversată a guvernului Charest de a subvenţiona în totalitate şcolile private evreieşti, ce nu respectă deseori programa Ministerului Educaţiei, din 2005. El a trebuit a da înapoi din cauza nemulţumirii populare cauzate de această măsură scandaloasă. Cât despre Partidul Quebecois, acesta i-a tolerat totdeuna pe stăpânii marii finanţe, sacrificând lupta pentru independenţă în numele ,,realismului politic’’ şi bunăstarea finanţelor publice. Cât despre partidul de stânga ,,Quebecul Solidar’’, el este infestat de troțkiști şi susţine politicile multiculturale în spiritul ,,Partidului de Stânga’’ condus de Jean-Luc Melenchon în Franţa.
Din punct de vedere ideologic, naţional-comunismul propune o fuziune între patriotism şi socialism dintr-o perspectivă a eliberării naţionale şi sociale. Noi respingem cu fermitate sistemul de exploatare capitalistă ce concentrează bogăţia produsă de către clasa muncitoare în mâinile unei elite plutocratice şi apatride totdeauna avidă de profituri exorbitante. Naţional-comuniştii din Quebec sunt favorabili tezei ,,socialismului într-o singură ţară’’ teoretizată de către Stalin, întrucât construirea unui sistem socialist trebuie realizat în funcţie de caracteristicile fiecărei naţiuni.
Naţionalizarea sectoarelor predominante şi strategice ale economiei, precum băncile şi alte instituţii financiare, resursele naturale, marile întreprinderi ca primă etapă este o necesitate vitală pentru a pune capăt intereselor private de a obţine prea multă putere asupra vieţii noastre politice. Noi participăm la luptele clasei muncitoare şi altor categorii oprimate ale societăţii împotriva atacurilor din ce în ce mai brutale ale capitalului împotriva drepturilor noastre sociale şi democratice.
Ne situăm pe linia politică a conducătorilor şi teoreticienilor naţional-bolşevismului precum Jean Thiriart, Ernst Niekisch, Aleksandr Dugin, Eduard Limonov. Noi purtăm de asemenea o deosebită consideraţie faţă de liderii comunişti precum Stalin, Mao Zedong, Enver Hoxha, Ho Chi Minh, Che Guevara, Kim Îl Sung dar şi alţii ce au influenţat şi dirijat lupta muncitorilor şi a maselor populare împotriva capitalismului şi imperialismului.
Naţional-comuniştii din Quebec consideră că blocul socialist constituit de către URSS şi ţările Europei de Est reprezenta un progres pentru cauza clasei muncitoare în ciuda defectelor sale şi a erorilor grave perpetrate de către conducătorii săi. Sistemele de protecţie socială existente în ţările socialiste aduceau numeroase avantaje clasei muncitoare, precum sănătatea şi educaţia gratuită, locuinţe la preţuri acceptabile, grădiniţe accesibile şi ieftine, siguranţa locului de muncă etc. Aceste regimuri încurajau de asemenea mândria patriotică şi dezvoltarea culturii naţionale (aşa cum a făcut-o Stalin, de pildă, în timpul WW2).
Aceste regimuri constituiau o contragreutate în faţa imperialismului, iar decăderea lor a dus la înteţirea ofensivei antimuncitoreşti şi antisociale a capitalului. Apărarea Cubei şi Coreei de Nord socialiste, dar şi a Revoluţiei Bolivariene dirijate de către defunctul preşedinte Hugo Chavez şi în prezent de către preşedintele Nicolas Maduro împotriva atacurilor şi hărţuirii constante a imperialismului american este o sarcină fundamentală pentru orice militant anticapitalist demn de numele sau. Naţional-comuniştii din Quebec manifestă solidaritate faţă de naţional-bolşevicii francezi cu care împart o lupta similară împotriva mondialismului apatrid şi neoliberal.
Quebec-ul este o ţară francofonă, iar noi ar trebui să fim mândri de rădăcinile şi de originile noastre pentru a nu dispărea în malaxorul anglo-saxon favorizat de către mondializarea neoliberală. Nu avem nimic împotriva altor naţiuni şi culturi, dar revendicăm respectul faţă de ceea ce suntem ca popor purtător al unei culturi deosebite şi originale. Naţional-comuniştii din Quebec se opun viguros masochismului naţional ce elogioază culturile străine şi consideră în acelaşi timp mândria patriotică şi naţională legitimă ca fiind fascistă, chiar nazistă! Nu este nimic progresist în a susţine dispariţia culturilor şi popoarelor în favoarea marelui capital!
Emigraţia de masă este un pericol pentru o naţiune mică așa cum este a noastră şi constituie una dintre armele cele mai redutabile ale capitalului. Ca exemplu, dorinţa guvernului liberal al lui Jean Charest din 2008 de a mări rata anuală a imigraţiei la 55000 de persoane, pentru o naţiune ce numără astăzi 8 milioane de locuitori, este complet iresponsabilă. Nu este vorba de o respingere în bloc a emigraţiei şi a emigranţilor, cu atât mai puţin de stigmatizarea ori diabolizarea lor, ci de faptul că nu putem accepta emigraţia de masă fără a ne deschide unei serii de probleme sociale (şomaj, cereri de acomodare nerezonabile, apariţia ghettourilor etnice, tensiuni sociale aşa cum s-au petrecut în cartierul Montreal-Nord în august 2008 etc).
Noi suntem moştenitorii ,,Noii-Franţe’’ şi ne revendicăm ca atare de la cultura europeană, opţiune ce nu exclude în nici un fel solidaritatea internaţională faţă de luptele muncitorimii şi diferitelor popoare oprimate ale lumii. Aducem drept dovadă implicarea noastră în luptele de eliberare naţională ca cea a poporului palestinian împotriva statului sionist colonialist, cea a abkhazilor şi a oseţilor de sud împotriva regimului georgian ori cea a rebelilor din Donbass împotriva oligarhiei ucrainene.
Capitalismul este un sistem exploatator şi apatrid lipsit de respect faţă de limbile şi culturile naţionale ce reprezintă un obstacol fundamental pentru continuarea lor. El contribuie la fenomenul anglicizării lumii făcând din limba engleză limba afacerilor şi a pieţei muncii dispreţuindu-i pe muncitorii ce peste tot în lume doresc a munci în limbile lor naţionale respective.
În Quebec, noi luptăm totdeauna împotriva dorinţei de a ne asimila şi de a ne face să dispărem în malaxorul anglo-saxon predominant în America de Nord. Trebuie a întări legea 101, subminată de mai mult de 20 de ani de către acţiunile combinate ale Curţii Supreme a Canadei şi ale anumitelor guverne din Quebec. Capitalismul caută în mod egal a scădea în mod constant condiţiile noastre de muncă şi a degrada nivelul nostru de trăi într-o perspectivă a uniformizării sociale către sărăcie.
Dacă sunteţi de acord cu acest text, nu ezitaţi a vă alătura. Pentru a rezuma, noi combatem politicile neoliberale ale privatizării şi ale distrugerii programelor sociale, dar şi dictatura multinaţionalelor însetate de profit. Noi luptăm pentru apărarea limbii şi culturii franceze în Quebec. Lupta noastră pentru eliberare naţională şi socială nu mai poate aştepta mult timp. Avem nevoie de o organizaţie structurată şi formată din militanţi de bună credinţă ce poartă în inimi independenţa ţării noastre, protejarea limbii şi culturii noastre, dar şi lupta neobosită împotriva sistemului de exploatare capitalistă pentru instaurarea unei societăţi bazate pe naţional-comunism.
Înainte pentru un Quebec socialist, eliberat din jugul capitalului!
Trad. Radu Simion
http://nazbolquebec.blogspot.ca/2014/08/manifeste-national-communiste-quebecois.html
