Marx, Nietzsche, Școala de la Frankfurt, Spengler, Jünger, Heidegger şi Schmitt, toţi se bucură de o popularitate cultă mai mare, astăzi – fie de stânga, dreapta sau ambele – decât Werner Sombart. Nu ştiu de ce, sau dacă are legătură cu faptul că Sombart a fost un gânditor de expresie ştiinţifică mai mare decât toţi giganţii germani enumeraţi mai sus. Există un singur motiv care îmi vine în minte.
Pentru că a fost economist, Sombart este neatractiv sau neinteresant pentru gândirea de drepta tradiţională, care vede economia, în general, că fiind nebărbătească, antitradiţională şi decadentă, sau, altfel spus, mai evreiască decât europeană. Şi totuşi, el este incomprehensibil sau negativ pentru economişti pentru că a fost, într-un sens, cel mai briliant reprezentant al acestei tradiţii.
Indiferent de motivul nemeritatei lipse de popularitate, Sombart este, într-un mod revigorant, liber nu doar de viciul german de desconsiderare a metodelor ştiinţifice, dar şi de viciul obsesiei anglo-saxone pentru metodea ştiinţifică până la paroxism.
Acest lucru este demonstat aici în Lux şi Capitalism, cea mai importantă carte a sa, tradusă, după Evreii și capitalismul modern. Acestă penetrantă piesă clasică, nici anti-semitică nici filo-semitică, leagă unele noduri rămase nestrânse în prima lucrare, care la rândul ei este un supliment excelent al celeilalte. (Se știe că ediţia Kindle a cărţii Evreii şi capitalismul modern, pe lângă alte probleme, se întrerupe abrupt la capitolul final, dar este o carte aşa de bună încât merită prețul.)
Sombart demonstrează, cu un număr impresionant de dovezi, că luxul, aşa cum îl defineşte concret, a fost un factor important în dezvoltarea capitalismului modern în civilizaţia vestică. Dovezile autorului sunt puternice în multe puncte, iar când dovezile sunt mai slabe, aproape întotdeauna Sombart admite acest lucru cu smerenia unui adevărat om de ştiinţă.
Introducerea acestei traduceri obiectivizează că luxul care duce spre dezvoltarea capitalismului modern nu este o axiomă economică care se aplică tuturor civilizaţiilor, dar Sombat nu afirmă ceva de acest fel. Scopul sau este să descrie şi să avanseze argumente privind unul dintre cele mai importante subiecte în istoria capitalismului aşa cum s-a dezvoltat în Vest, lucru asupra căruia este foarte priceput.
Chiar şi în privinţa afirmaţiilor privind feminizarea şi cvasi-matriarhatul istoriei sociale a Vestului, subiectul cel mai exagerat şi relativ puţin argumentat din această carte, Sombat se află pe teren mai sigur în comparaţie cu acei scriitori feminişti care văd doar patriarhat opresiv în istoria Vestului. Acest aspect provocator şi senzaţional al cărţii Lux şi Capitalism este mai ştiinţific decât majoritatea teoriilor critice ale lui Spengler şi a stângiştilor germani (fără a-i menţiona pe imitatorii ieftini), şi îi va trimite atât pe feminişti şi anti-feminişti înapoi la masa de lucru.
La un moment dat, în cartea sa, el abordează şi tema comerţului de sclavi. Fără grandomanie umanitară sau egalitară, Sombart demolează efectiv orice noţiune romantică pe care sudiştii americani o au asupra sclaviei negrilor, ca un fel de instituţie aristotelică bazată pe proprietate, şi arată în schimb cum această sclavie este extrema cea mai rea a capitalismului.
Cartea Lux şi capitalism este o comoară pentru capitalişti dar şi pentru anti-capitalişti, pentru avocaţi ai vieţii bune dar şi pentru asceţi, pentru negri sau caucazieni, pentru feminişti inteligenţi dar şi pentru männerbundiștii decadenți. Toți aceștia își vor schimba ideile sau și le vor rafina după lecturarea acestei cărţi.
Traducere: Ovidiu Preda
Sursa: http://www.wermodandwermod.com/newsitems/news171120131738.html
