Motto: „La fiecare două secunde, Universul produce un retardat mental, încât îţi vine să-l baţi pe umăr şi să-i spui „Bravo Bătrâne”!” (L. Durrell, Cvintetul de la Avignon)
Condiţiile socio-politice anunţă din păcate un taifun care va bulversa foarte curând neantul valah. Aceste absurde şi inutile remanieri ale USL-ului nu pot anunţa nimic care să ne dea speranţă. Din nimic nu se poate naşte decât nimicul. Aceste permutări de personaje mediocre ne aduc în memorie vechile reciclări ceauşiste. Oricât încerca bătrânul cârmaci să cârpească corabia, ea lua apă din toate părţile.
Ne punem întrebarea firească, într-o ţară unde atâţia specialişti sunt ţinuţi pe marginea sau la periferia ministerelor, cum ar putea vechii funcţionari Atanasiu şi Nicolăescu să exceleze în noile posturi?! Medicii spuneau aproape în unanimitate că Nicolăescu este o catastrofă. Specialiştii în economie spun despre Atanasiu că nu are nici o legătură cu această profesie. Multe dintre funcţii sunt ocupate prin cumetrii periculoase. A se vedea şi locurile eligibile pentru europarlamentare. Ce alte calităţi politice sau intelectuale au doamnele Adina Vălean şi Daciana Sârbu, în afara faptului de a fi nevestele soţilor lor?! Mai bine le-ar trimite direct la cumpărături pe Calea Dorobanţilor decât să le trimită până la Bruxelles să cheltuiască banii statului pe aceleaşi cumpărături de lux, deoarece în această ecuaţie, shoppingul este singura lor preocupare. Tot aşa şi numirea ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu, a fost datorită poziţiei de nevastă a primarului PNL din sectorul şase, prieten la toartă cu Crin Antonescu. Deşi este absolventă de Drept, este numită la transporturi!
Faptul că economia se surpă zilnic nu mai surprinde pe nimeni. Dar, în ciuda acestui fapt, totuşi nimeni nu-i schimbă din funcţie. Există aici un dublu pericol, al clasei politice, agramată, dar foarte lacomă de profit imediat, mizând şi pe pasivitatea poporului, care o votează din inerţie.
Nu a trecut mult de când s-a petrecut tragicul accident din Munţii Apuseni. În afară de sporovăială politicianistă, nici un gest care să pună un reflector pe adevăraţii vinovaţi nu s-a văzut. Probabil se aşteaptă scurgerea timpului ca lumea să uite. De fapt pe asta se şi mizează.
Accidentul a scos în evidenţă, în presa liberă, foarte multe disfuncţionalităţi în instituţiile statului. Unul dintre ministerele vizate de presă este deja celebrul Minister al Transporturilor. Aici există câteva biografii care dau de gândit analiştilor corecţi politic. Mai întrebăm încă o dată: s-a descoperit originalul contractului Bechtel?! Dl. Dan Şova are ceva de spus? Dar ceilalţi miniştri ai transporturilor, incriminaţi în problema autostrăzilor, de la Băsescu la Berceanu?! Responsabilitatea, observăm, este pasată de la un ministru la altul. Fiecare ascunzându-se în spatele protectorului politic. Ce să mai vorbim de celebra Romatsa? Vorba unei angajate: aparatul a căzut, înseamnă că e „naşpa”.
Dacă la nivelul ăsta de conducere al ministerelor lucrurile merg astfel, atunci ce ne mai miră câte miliarde de euro s-au cheltuit pe autostrăzi neasfaltate?! De ce ne mai mirăm de bulibăşeala care a cuprins şi instituţiile militarizate gen ISU, STS, Romatsa sau Ministerul Apărării. Şansele de a fi reperat un vapor scufundat sau un elicopter căzut sunt şi azi minime, ca şi ieri, fiindcă noi, românii, ne furăm singuri căciula, şi vorba strămoşilor noştri latini, „Ex nihilo nihil”. Din nimic, nimic.
Cât despre poporul român, putem spune, parafrazându-l pe acelaşi Durrell, că pare a fi „un om atât de bun încât este menit să fie tras pe sfoară”!
sursa: cotidianul.ro
