Democraţia americană, cea mai testată, cea mai consolidată, cea mai promovată şi luată drept etalon, a funcţionat şi de data aceasta ireproşabil. Nu s-au semnalat nereguli, nu s-au furat voturi, nu s-a încălcat legislaţia. Societatea americană, prin cele două partide, republican şi democrat, a oferit spre alegere ceea ce ar avea mai bun în prezent: Donald Trump şi Hillary Clinton.
A câştigat Trump. Doamnei Clinton i-au revenit 59.299.381 voturi directe iar lui Trump 59.135.740. Cu 163.641 mai puţine. Potrivit sistemului electoral, elaborat şi legiferat de aceeaşi democraţie, teoretic, un candidat poate câştiga alegerile prezidenţiale cu mai puţin de 30% din votul popular.
Deşi regulile jocului nu prevăd aşa ceva, cu cele 163.641 voturi în plus, susţinătorii candidatei democrate se simt îndreptăţiţi să protesteze, să pornească o cruciadă naţională împotriva lui Trump, nu împotriva sistemului electoral! De la Kiev, maidanul s-a mutat la Washington. Cine sponsorizează?
Încă se scrie, se fac analize, se comentează, se dau verdicte… Un ziarist de la noi (CTP) a făcut o observaţie–concluzie care exprimă esenţă a ceea ce se întâmplă în societatea americană la început de mileniu trei, şi anume că problema nu este nici la Donald Trump şi nici la Hillary Clinton, care sunt aşa cum sunt, ci la poporul american, cu toate compartimentele societăţii. Frustrările acumulate în ultimii 25-30 de ani, indiferent de administraţii, în mod aproape egal, în acelaşi timp, caută ţapi ispăşitori şi salvatori providenţiali concreţi, chiar înainte ca aceştia să-şi preia funcţiile şi să arate ce pot!
Fenomenul nu este singular. Îl întâlnim la toate naţiunile. E o dovadă de maturitate democratică sau de derută, de iraţionalitate? Nu cumva, lumea în general (nu numai americanii) trăieşte epoca de piatră a raţiunii, epoca iraţionalităţii? Cum s-ar defini aceasta?
“Disdain for logic and evidence defines a pervasive malaise fostered by the mass media, triumphalist religious fundamentalism, mediocre public education, a dearth of fair minded public intelectuals on the right and the left, and, above all, a lazy and credulous public. (…) With reading on the decline and scientific and historical illiteracy on the râse, an increasingly ignorant public square îs dominated by debased media-driven language and received opinion”. (Disprețul pentru logică şi dovezi definește o stare de rău generalizată promovată de mass-media, fundamentalismul religios triumfalist, educația publică mediocră, o lipsă de intelectuali imparţiali şi la dreapta și la stânga, și, pe deasupra, un public leneș și credul… (… ) Cu citirea în declin și analfabetismul științific și istoric în creștere, o piață publică tot mai ignorantă este dominată de limbajul decăzut promovat de mass-media și de opinia (general) acceptată”. (Susan Jacoby – The Age of the American Unreason, Pantheon Books – New York, 2008)
Am citat din prezentarea cărţii lui Susan Jacoby. Un punct de vedere secularist. Deşi se referă la SUA, totul ni se pare atât de familiar.
Pentru completarea tabloului iraţionalităţii recomand alte două cărţi. Una despre iraţionalitatea economică americană (Hedrick Smith – Who stole the American Dream, Random House, New York 2009) şi alta despre iraţionalitatea spirituală americană (Ross Douthat – Bad Religion- How we became a nation of eretics – Free press, New York 2012)
Urmează replicile iraţionalităţii la Chişinău şi Bucureşti.
