Pentru cei care se identifică cu liberalii, liberali în concepția americană a termenului, educația este sinonimă cu manipulare, brainwashing, opresiune, agresiune, traumă, curriculum ascuns și multe alte rele, pe care societatea le folosește pentru a subjuga omul liber. Iar omul liber … mai jos voi fabula un pic despre omul liber.
În cursul acestei săptămâni am vizitat o grădiniță de copii, unde o fostă colegă de facultate se îndeletnicește cu ale educației. Dacă doar un moment educatoarea nu ținea în frâu micul om liber, se dezlănțuia haosul. Dar și în acel moment, experiența profesionistului putea să controleze mișcările de forțe ale micilor revoluționari. Ca un călăreț mongol în vâltoarea luptelor, aceasta identifica comandantul cetei și îl trimitea să-și execute pedeapsa. Martiriul se petrece în mijlocul sălii, pe unul din scaunele aflate în jurul unei mese. Tirania educatorului aduce liniștea în sală, micii pletoși întorcându-se la jucării, la cărțile și creioanele lor de colorat. Momente profunde de tristețe pentru omenire, căci omul liber tocmai a fost oprit din evoluție, sau revoluție (este mai trendy). Mă uit la micul Che. 80 cm înălțime, 12-15 kg, 3 ani. Opresiunea își pune amprenta asupra lui. Deja zâmbește și a identificat următoarea cucerire, perdeaua verticală. Dar panopticonul funcționează fără eroare și educatorul intervine, frângând aripile libertății. Câte astfel de traume se întâmplă în lume și câtă suferință mai are de suportat micul Prometeu!
Dacă nu ați identificat sarcasmul și ironia din mica povestire, vă rog să recitiți textul, dar în această notă!
Cel mai adesea, criticii educației sunt persoane care nu au copii sau care nu au lucrat cu copiii. Orice activitate în care sunt implicați unul sau mai mulți copii necesită exercitarea controlului și a autorității. Critica asupra educației, deși pare că deconstruiește metoda de exercitare a controlului sau metoda de exercitare a actului educațional, de fapt, este îndreptată împotriva legitimității autorității. Nu de puține ori mi-a fost dat să aud cum diferiți gânditori contestă autoritatea celui care execută actul educației. Actul educației este greșit și manipulează copilul, îl înrobește. Educatorul ar trebui să-l educe altfel, ironic nu!? Noi luptăm pentru libertate. Omul trebuie să fie liber. Trebuie să-l educăm să fie liber. Pentru asta avem nevoie de un sistem eficient. Și să băgăm toți oamenii în acest sistem, unde fiecare va învăța cum este să fii liber… dar cu respectarea programului. Haosul nu este libertate! Dar de unde această legitimitate? Dacă este părerea ta, înseamnă că este și bine. Ordinea lor nu este aceeași cu a ta? Întradevăr, de multe ori trebuiesc selectate mai bine informațiile care au ca destinatar elevul, dar asta nu înseamnă că trebuie să distrugem structuri sociale de bază cu ajutorul educației.
Hai să spunem că ai un copil și locuiești în România. Statul te forțează să duci copilul la grădiniță cu un an înainte de școală. Sunt de acord cu tine că nu ar trebui să te forțeze. De altfel, voi merge și mai departe și voi spune că nu trebuie să te forțeze să duci copilul la școală. Ești un om liber și poți să-ți educi și singur copilul. Și am încredere că o vei face. Da, sunt sigur că ai timpul și resursele necesare, și dacă nu ai timp dar ai resurse vei angaja un educator care să o facă în locul tău. Am o întrebare. Ți-ai lăsa copilul pe mâna unui educator care s-a școlit acasă? Bineînțeles, îl vei testa și, dacă corespunde, îl angajezi. Probabil vei folosi manuale alternative și totul va fi bine. Bine, manualele respective nu trebuie să respecte curricula centrală. Copilul trece prin adolescență și considerăm că merge la facultate. Asta în cazul în care nu merge şi se angajează. Nu, nu se angajează pentru că el nu trebuie să facă parte din structuri constrângătoare și unde se duce o adevărată luptă de clasă și nici la facultate nu se duce pentru că … Aici voi face o pauză pentru o remarca: se pare că angajații din posturile inferioare și care au o părere foarte proastă față de conducerea unei firme, își schimbă părerea când ajung într-un post de conducere și au o părere foarte proastă față de subalterni. Probabil este o chestie care se întâmplă la capitaliști. Nu, el va munci pe cont propriu (norocosul) și eventual nu va plăti taxe. Nu, nu e bine, căci dacă nu plătește taxe, statul nu are bani pentru spitale și pensii. Dar ar fi o soluție. Statul să ia de la cei bogați. Aici apare problema! În timp ce noi treceam prin grădinițe, școli, profesori particulari, liberi profesioniști neplătitori de taxe și bogătași, visul tău s-a împlinit. Toți oamenii fac același lucru ca și tine, sunt liberi de orice constrângere. Nu există oameni bogați. Să reformulez, toți oamenii sunt la fel de bogați. Dar statul de la cine mai ia bani? Bani pentru spitale și pentru pensii. Care stat? Ai uitat, asta este societatea de vis!? Dacă te îmbolnăvești, te duci la vraciul satului și te vei ruga ca acesta să fi descoperit medicamentul pentru boala de care suferi. Scuză-mă! Tu nu te rogi, pentru că ești un om liber care nu crede în superstiții și miracole. Dar, să zicem că vei duce o viață sănătoasă, nu mai există poluare sau alimente cu chimicale în ele, și ajungi la bătrânețe. Și copilul tău va avea grijă de tine. Va avea grijă de tine în cazul în care nu l-a mâncat vreun lup, urs, sau nu a suferit vreun accident. Nu, nu s-a întâmplat nici unul din lucrurile astea, dar eu tot am o întrebare. De ce ar avea grijă de tine? Cum? Pentru că sunteți rude, sunteți o familie. Familie!? Ce concept retrograd! Mai există așa ceva? Ești sigur că ai un copil? Da… este posibil să fi facut sex, dar un copil!? De ce ai face un copil? Asta în cazul în care partenerul a decis că nu dorește un copil. Hai să zicem că ești femeie și ai ales să-l faci. Dar unde ai învățat tu să ai grijă de un copil? Dar cum de ai vrut un copil? De unde dorința de a avea copii? Ai văzut la altă familie? Nu, nu aveai cum să vezi la altă familie, pentru că asta este societatea de vis, unde concepte ca educație, credinţă, autoritate, familie nu există. Am găsit! Totul vine de la faptul că ai fost născut și crescut într-o familie. Deci, tu ești produsul unei structuri nocive cum este familia!? Tu, ești sigură că te-ai născut? Mă gândesc că dacă părinții tăi biologici ar fi trăit în această societate de vis, sunt șanse mari ca tu să nu exiști. Și nici măcar nu ar fi vina lor. Vina ar fi a societății, care nu i-a învățat cum să socializeze, cum să creeze grupuri sociale, cum să aibă credințe, cum să aibă aspirații dincolo de interesul personal, cum să fie afectuoși și cum să aibă grijă de alte ființe umane. Pe scurt, nu i-a învățat să fie oameni. Oameni, și să nu uităm că suntem oameni! Suntem ființe ale acestei planete și natura ne-a înzestrat cu capacități care depășesc nevoile noastre. Și tindem să uităm că rolul nostru este perpetuarea speciei. Iar capacitățile noastre ne-au dus la concluzia că Pamântul are o viață scurtă, și noi putem să ne salvăm propria specie, și altele, de altfel, în adâncul spațiului. Dar să nu devin melancolic! Cursa către omul nou, pe care au mai încercat-o și alții, a fost un eșec. Un eșec care a costat zeci de milioane de vieți. Este foarte ușor să propovăduiești o lume de vis liberă, dar să treci peste status quo. Este ușor să încerci să distrugi concepte și instituții fără să pui nimic viabil în loc, uitând că ești un produs al acestora și fărâma de libertate pe care o ai le-o datorezi tot acestora. Nu eşti muscă și nici un virus. Ești om și tot ceea ce consideri constrângător și retrograd te ține în viață. Un alt om liber s-ar putea gândi că tu nu meriți să trăiești, din motive diverse. Cine îl va opri? Tu? Cine te-ar învăța pe tine cum să te aperi? Vei face inimaginabilul și vei crea un grup cu alți oameni liberi, ca să vă apărați de agresori. Tocmai ai aruncat la groapa de gunoi toată civilizația ta de oameni liberi!
Mă întorc la grădiniță. Pune-te în locul educatorului care trebuie să aibă grijă de copiii tăi! Vezi ce responsabilitate are! Să zicem că statul nu-l forțează să-i învețe nimic. Trebuie doar să îi supravegheze cât timp tu ești la muncă. Ce se întâmplă cu copilul tău dacă copiii sunt lăsați să facă ce vor? Cine răspunde pentru accidente sau tragedii? Educatorul. Ești de acord ca ceilalți copii să-l agreseze sau să-l ignore pe copilul tău? Nu cred. Cineva trebuie să aibă grijă ca aceste lucruri să nu se întâmple. Educatorul. Dar atunci cand programul grădiniței se termină la șase și tu nu ai venit să-ți iei copilul, cine va trebui să stea cu copilul? Educatorul. Cine răspunde dacă al tău copil rămâne singur după program? Educatorul. Este educatorul om, ca și tine? Este. Poate are și el copil, și ca să vină la serviciu, își lasă copilul în grija cuiva. Și întârzie să-l ia pentru că și tu ai întârziat să-l iei pe al tău. Mi se pare că omul ăsta are o educație solidă și un caracter pe măsură. Toate astea trebuie să vină de undeva. Pun pariu că este foarte mulțumit că le are. Probabil că nici nu-și pune problema dacă este liber…
P.S. : Cu siguranță că m-am întins în prea multe direcții. O să ating fiecare dintre aceste direcții în viitor.
