Românii sunt din punct de vedere al preocupărilor destul de diferiți, iar în ceea ce privește interesele sunt foarte dezbinați. Șpaga însă este elementul care ne leagă și ne unește pe toți. În funcție de nevoi, suntem gata să sărim cu șpaga, iar prin natura job-ului suntem gata să o înhățăm.
E greu de înțeles pentru un străin de ce trebuie să mergem pregătiți la doctor cu câte ceva în buzunar, din moment ce suntem la zi cu plata pentru asigurările medicale. Unii încearcă o explicație candidă, cum că doctorii au salarii de mizerie după ce au studiat atâția ani. Sunt convins însă că în România, o țară cu foarte mulți oameni mult mai săraci, doctorilor nu le-a fost foarte greu să depășească complexul sărăciei. La început ne-am simțit probabil datori să ducem o mică atenție ca un semn al recunoștinței față de cel ce veghează asupra sănătății noastre, bunul cel mai de preț. Acum însă ne interesăm din timp care este minimul acceptat de doctori pentru a fi tratați omenește prin policlinici și spitale. Adevărul este că toți doctorii din România iau șpagă, unii chiar o pretind ca un bun ce li se cuvine, probabil majoritatea.
Să te ferească Dumnezeu să ai treabă prin spitalele de la noi, un întreg aparat medical trebuie hrănit din salarii și pensii de multe ori mai mici decât ale lor. În cazul unei operații măcelul este total: asistentele plus asistenta șefă fac ca totul să se învârtă în jurul bolnavului, anestezistul are grijă să îți arate foarte multă compasiune în cele 2 minute cât vine să te vadă înainte de operație, doctorul trebuie să fie și el de la mulțumit în sus, ar mai fi și asistentul brancardier care te poate lua cu grijă de pe masa de operație sau te poate arunca în patul din salon în funcție de atenția care i s-a acordat, îngrijitoarele și așa mai departe.
Pentru o viitoare mămică, la naștere, i se recomandă neapărat operația de cezariană. Explicația la modă a doctorilor de la noi este că după cum e așezat copilul în pântec, orice altă variantă ar fi mult prea periculoasă pentru mamă și copil. Sigur, sunt situații în care "cezariana" chiar se impune…dar la noi rata de naștere prin această metodă este covârșitor de mare față de alte țări unde nu este văzută cu ochi buni. Acolo nașterea se face normal, așa cum s-a făcut dintotdeauna. La noi însă, o "cezariană" este o pradă prea la îndemână pentru aparatul medical, ca să o lase să scape. O mică operație și câteva zile de spitalizare și banii au zburat…Viitorii părinți și rudele din jurul noului-născut uită imediat de șpăgile care i-au cocoșat prin spitale și pun toată povestea pe seama datoriei de familie…"așa era normal, cel mai important este să fie și mama și copilul sănătoși." Și așa este. Nu poți totuși să nu simpatizezi măcar afectiv cu înaintașii noștri care se expuneau la tot felul de pericole născând normal, cu mult înainte să se împământenească țeapa numita "cezariana".
Învățătorii și profesorii continuă mai departe să-și facă treaba în funcție de micile atenții ale părinților. Nu toți copiii sunt văzuți la fel și asta nu e chiar de ieri de azi. Șpaga le învârte însă pe toate.
Suntem cu toții familiarizați cu poziția ghiocelului de la orice ghișeu menit să elibereze adeverințe, certificate, documente. De multe ori însă, starea de umilință nu este suficientă, iar dacă vrei să-ți creezi un minim avantaj față de ceilalți care stau la coadă, răspunsul e unul singur…șpaga. Și uite așa ai sărit câteva rânduri, ți-ai scurtat așteptarea cu câteva zile …ai fost mai deștept ca alții.
Exemplele sunt nesfârșite. Tot sistemul de la noi e putregăit, șpaga e precum colesterolul din vasele de sânge. Nu poate decât să se îngroașe. Ar putea fi studiată în școli, la cât de prezentă este în viața de zi cu zi. Nu mai există omenie, creștinism, bunătate, căldură sufletească…totul se reduce la a băga mâna în buzunar. Suntem cu toții victimele unui sistem toxic care a crescut strâmb și de care toți suntem acum dependenți. Un lucru e cert: când dăm șpagă greșim, când luăm șpagă greșim!
