Considerăm că cititorul de astăzi nu poate înţelege semnificaţia cheltuielilor militare ale României din epoca premergătoare Primului Război Mondial fără a cunoaşte ce se putea face cu milioanele despre care citeşte că s-au votat în Parlamentul României în diferite momente. Pentru edificare am ales câteva aspecte :
Aprecierea principelui Carol I privind costurile războiului de independenţă : la 8/20 decembrie 1877, la scurtă vreme după căderea Plevnei, îi scrie tatălui său, Karl Anton : « …mai puţin favorabilă este situaţia noastră financiară, căci războiul ne-a costat deja 25 de milioane, un sacrificiu însă care trebuie şi poate fi suportat. »[1]
Pentru România costurile totale ale războiului de independenţă au fost estimate de Victor Slăvescu şi V. Mihordea la 100 de milioane lei aur[2]. Tot în această lucrare, la pag. 374 se precizează că despăgubirile de război pe care Imperiul Otoman trebuia să le plătească Rusiei au fost fixate prin articolul 19 al tratatului de la San Stefano din 19 februarie/3 martie 1878 la suma de 1,41 miliarde ruble (la care desigur Rusia « consimţea” să renunţe în mare parte în schimbul unor cesiuni teritoriale).
În ceea ce priveşte Rusia, regele Carol I îi va spune în 1886 lui Robert Schaeffer, secretar şi bibliotecar angajat pentru regina Elisabeta, că « războiul de la 1877 – 1878 o costase cinci miliarde », dar fără să indice moneda[3]. La articolul « Russisches Reich » din enciclopedia Meyers Konversation Lexicon, Leipzig, 1894, se arată că pierderile armatei ruse pe teatrul european al acestui război s-au ridicat la 172.000 de militari, iar costurile la 500 de milioane (fără indicarea monezii, cel mai probabil ruble)[4].
O interesantă perspectivă financiară asupra războiului de independenţă de la 1877 – 1878 a prezentat în Senatul României, fostul ministru de Finanţe al guvernărilor conservatoare din anii 1900, respectiv 1904 – 1907, Tache Ionescu, care în şedinţa din 9/22 decembrie 1909, răspunde cu un amplu rechizitoriu la acuzaţiile liberalilor referitoare la slaba gestionare financiară a conservatorilor :
« Dl Anton Carp[5] : Războiul cu ce l-am făcut ?
Dl Tache Ionescu, ministrul Cultelor : Ce bine îmi pare că mi-aţi adus aminte de acest lucru !
Ani întregi aţi avut îndrăzneala nemaipomenită ca dintr-un eveniment care v-a dat un câştig de vreo zece milioane să pretindeţi că aţi făcut cheltuieli ! V-a costat războiul 50 de milioane ? Dar v-a produs 60 de milioane ! V-am făcut socoteala. Vreţi să v-o arăt ? Şi un copil poate să o facă. Iat-o : vămile vă dădeau o medie de 10 milioane ; în anii războiului aţi încasat cu 4 milioane mai mult ; căile ferate vă dădeau în 1876, înainte de război, 3,5 milioane, în 1879 v-au dat 6 milioane ; vă dăruiesc o medie de 5 milioane ; aţi încasat în 1877, 26 milioane şi în 1878, 18 milioane ; prin urmare, 34 de milioane câştig numai de la drumurile de fier (Aplauze).
Telegraful vă dădea în 1876 : 1,5 milioane ; în 1879, 2 milioane ; vă dăruiesc media de 2 milioane, dar v-a produs în anii războiului câte 4 milioane pe an, aţi câştigat dar 4 milioane şi de aici. Încasările din rămăşiţe 4 milioane în 1876, 5 milioane în 1881, dar aţi încasat 28 de milioane în timpul războiului. Astfel numai din aceste patru condeie aţi încasat 60 de milioane ! 50 de milioane aţi cheltuit cu războiul, iar celelalte 10 milioane v-au acoperit deficitele reale din bugetele d-voastră. (Aplauze) »[6].
Foarte interesant este raportul prezentat de D.A. Sturdza regelui Carol I la 1/14 august 1901 despre un amplu proiect de dotare a artileriei armatei române: « După calculele mele 400 de tunuri [Krupp] cu încărcare pe la culată ar costa cam 13,5 milioane de franci. Dacă adăugăm şi 7,5 milioane pentru muniţie (300 de proiectile pentru fiecare tun) atunci cele 400 de tunuri – care reprezintă 66 de baterii plus 4 tunuri) vor costa 21 de milioane de franci. O baterie ar costa deci cam 300 de mii de franci…»[7]
Alte cifre edificatoare : lucrările de construire a zonei fortificate Focşani-Nămoloasa-Galaţi (1888 – 1893) aproape 26,5 milioane lei (mai mult de jumătate din bugetul Ministerului de Război din acel an), cele ale Cetăţii Bucureştilor 111,5 milioane, în condiţiile în care la cumpăna dintre veacuri bugetul Ministerului de Război varia în jurul cifrei de 40 de milioane lei[8]. Aceeaşi lucrare ne prezintă evoluţia bugetelor militare ale României de la 13,2 milioane în 1878 (1/9 din bugetul statului) la 61,1 milioane în 1910, 74,5 milioane în 1912 şi 92,1 milioane în 1914, adică 1/5 din bugetul statului[9].
Celebrul cuirasat rusesc « Potemkin », care s-a răsculat în iunie 1905 şi după o serie de peripeţii şi ezitări echipajul s-a predat României în portul Constanţa la 25 iunie/8 iulie 1905[10], costa 40 de milioane după spusele regelui Carol I.[11]
Interesante consideraţii asupra bugetelor militare făcea şi revista Buletinul Armatei şi Marinei din februarie 1913:
„Buget
Câteva date extrase din tabloul bugetelor europene:
Administraţie Stat Major Solde
Germania: 6.163.319 11.307.486 296.385.058
Franţa: 4.859.100 11.609.380 236.181.399
România: 2.145.000 2.117.650 23.597.781
Total bugete ordinare
Germania: 966.040.191
Franţa: 835.581.464
România: 72.500.370
Concluzia era că:
„Bugetul României este deci cam de 13 ori mai mic ca al Germaniei, iar cheltuielile administraţiei cam de 3 ori, ale Statului Major de 6 ori şi ale soldelor cam de 13 ori mai mici.”[12]
La aceasta trebuie să luăm în considerare evoluţia bugetelor României de la 400 de milioane lei aur în 1908 la 600 de milioane lei aur în 1914.
Bugetul Ministerului de Război pe anul 1913/1914 a fost de 81,6 milioane lei, iar pe anul 1914 /1915 de 97,8 milioane lei.
Într-o lucrare de sinteză consacrată participării României la Primul Război Mondial se arată că: O puşcă Mannlicher[13] calibrul 6,5 mm costa 110 lei, 1000 de cartuşe 6,5 mm 158 de lei, 1000 grenade de mână 325 lei, un vagon de plumb calitate obişnuită 8 mii de lei – preţuri pe piaţa austriacă ; 1 kg mercur 205 lei, 100 de perechi bocanci 1510 lei.[14]
Despre cheltuielile navale din vremea respectivă, una din cele mai bune lucrări de consultat aparţine lui Holger H. Herwig, « Luxury » Fleet The Imperial Geman Navy, 1888 – 1918, Londra, 1980. Acolo se arată că prima navă de luptă construită în 1906 în întregime din oţel, celebra HMS Dreadnought, costase 1,8 milioane lire sterline (40 milioane franci), iar costul total al navelor germane sabordate la Scapa Flow, la 21 iunie 1919, se estimează aprox. 856 milioane mărci aur[15].
În tabelul 17 ni se prezintă bugetele navale ale marilor puteri între anii 1899 -1914, în milioane mărci:
Anii : 1899 1905-1906 1913 -1914
Marea Britanie: 498 681,1 944,7
Franţa: 235 254,9 369
Statele Unite: 198 421,4 590,7
Rusia: 186 252 497,3
Germania: 133 233,4 467,3
Italia: 101,8 205,3
Japonia: 202,8
Despre Japonia, revista Buletinul Armatei şi Marinei din octombrie 1912, ne informează că „bugetul marinei se urcă la 180,8 milioane mărci” şi că în „Austro-Ungaria, în anul 1911 s-au votat 265,54 milioane mărci pentru cinci ani în vederea completării flotei.”[16]
La nivelul anului 1914 chiar şi aspectele comparative, fără cifre precise, sunt revelatoare. Astfel în mai 1914 ziarul socialist Arbeiter-Zeitung scria acuzator: “Cheltuim pentru înarmare jumătate cât Germania. Dar produsul naţional al Austriei (sic!) este doar o şesime din cel al Germaniei. (subl. S.C.) Cu alte cuvinte, noi cheltuim de fapt pentru război de trei ori mai mult decât împăratul Wilhelm al II-lea. Chiar trebuie să jucăm rolul de mare putere cu preţul foamei şi al sărăciei [maselor populare] ? »[17] Cel mai interesant aspect subliniat aici este faptul că Germania era dispusă să se angajeze într-un război european alături de aliata ei care avea mai puţin de 17 % din potenţialul ei economic!
Despre valoarea principalelor monezi în acea epocă :
1 gram de aur : 3 franci şi 10 centime, preţ constant.
1 marcă germană : 1, 25 franci.
1 leu : 1 franc.
Obuzele pentru tunul franţuzesc de 75 mm cu tragere rapidă erau oferite ruşilor în 1915 de André Citröen (1878 -1935) la preţul de 60 de franci bucata, în condiţiile în care în uzina sa 13 mii de muncitori fabricau zilnic zece mii de astfel de obuze.[18]
În România, în prima jumătate a anului 1914 s-au votat două credite speciale pentru armată în valoare de 107 milioane, respectiv 196 milioane, în total 303 milioane. În celebra Enciclopedie a României elaborată la finele domniei regelui Carol al II-lea, se estimează că până la intrarea în război a României, la 14/27 august 1916, totalul creditelor pentru înarmare a fost de 838,8 milioane lei[19]. Tot acolo se spune că: „Din aprilie 1916 până în decembrie 1917, aliaţii ne expediaseră 119.341 tone material de război, din care majoritatea ne era furnizată de Franţa.”[20] Având în vedere faptul că în convenţia militară din 4/17 august 1916 se specifica primirea a 300 de vagoane pe zi, deci circa 9.000 tone de material de război pe lună, vedem că România a primit aproape 8.000 de tone pe lună în timpul celor 15 luni (469 de zile) de luptă, până la armistiţiul de la Focşani din 26 noiembrie/9 decembrie 1917.
Oricum cifra creditelor de război de 838 de milioane lei era enormă pentru România, deoarece în 1914 valoarea bancnotelor B.N.R. în circulaţie era de circa 578 de milioane de lei, iar acoperirea în aur de circa 153 de milioane de lei, echivalentul a circa 46 tone de aur.[21]
Dacă însă avem în vedere costurile Primului Război Mondial pentru marile puteri, înţelegem că dezastrul României din decembrie 1916 pur şi simplu nu putea fi evitat.
Astfel costurile pentru Germania au fost:
în 1914 : 36 de milioane mărci pe zi
în 1918 : 146 de milioane mărci pe zi[22]
Pentru Marea Britanie costurile celor patru ani ai Primului Război Mondial s-au ridicat la aproape nouă miliarde lire sterline – echivalentul a 180 miliarde franci – plus alte două miliarde lire sterline împrumutate aliaţilor ei. Din aceste nouă miliarde, patru au fost furnizate de impozitele percepute în timpul războiului. Spre comparaţie cei 22 de ani ai războaielor napoleoniene au costat 831 milioane de lire[23]. Într-o vreme în care se estimează că 2.000 lire pe an – pensia pe viaţă oferită în 1796 amiralului Samuel Hood (1724 -1816) din partea statului britanic – echivalează cu 300.000 lire în 2010. Deci 200 milioane lire 1815 reprezintă 30 miliarde lire în 2010, atunci 800 milioane lire în 1815 reprezintă 120 miliarde lire în 2010.
Pentru Franţa costurile Primului Război Mondial au fost prezentate în 1921 de către cel care va fi prim-ministru în anii 1929 -1932, André Tardieu (1876 – 1945), deputat în 1914 şi soldat în primii doi ani de război, într-un articol intitulat « The Policy of France » apărut la 15 septembrie 1922 în revista « Foreign Affairs » pp. 12 -13: 150 de miliarde franci costurile propriu-zise şi 200 de miliarde pagubele suferite[24].
Acelaşi A. Tardieu a prezentat în cartea sa La Paix, o listă a costurilor războiului, în miliarde franci, pentru principalele state ale Antantei :
Marea Britanie : 190
Statele Unite : 160
Franţa : 143
Rusia 92
Italia 65
Belgia, Serbia, România şi Grecia, luate împreună: 53[25].
Holger H. Herwig în a sa “Luxury” Fleet, ne arată că bugetul militar al Germaniei era 928,6 milioane mărci în 1905, în comparaţie cu 1,25 miliarde mărci a Marii Britanii, în 1911 bugetul militar al Germaniei a ajuns la 1 miliard mărci, iar în 1914 ajunsese la 2,24 miliarde mărci, în comparaţie cu 1,6 miliarde mărci cel al Marii Britanii[26]; deci rezultă că Austro-Ungaria avea în 1914 un buget militar de 500 milioane mărci aur.
Pentru a înţelege ce însemna lira sterlină atunci trebuie să ştim că: 1 liră sterlină : 7,98 grame aur, echivalentul monedei de aur franceze de 20 franci (în 1912 va fi 25 de franci)[27].
Atunci 8 grame de aur ori 9 miliarde lire înseamnă 72 miliarde grame aur sau 72 milioane kg aur sau 72 de mii de tone aur sau 7.200 vagoane cu aur. Dacă considerăm că un vagon are o lungime de zece metri atunci respectivul tren ar fi avut o lungime de 72.000 metri sau 72 de kilometri.
Cât au costat pentru Marea Britanie cei 23 de ani ai războaielor napoleoniene : 800 milioane de lire (sau 16 miliarde de franci) la 8 grame aur 1 liră înseamnă 6.400.000.000 grame aur sau 6.400.000 kg aur sau 6.400 tone aur sau 640 de vagoane cu aur în lungime de 6,4 kilometri.
În comparaţie tezaurul Băncii Naţionale a României « depus » la Moscova în decembrie 1916 şi aprilie 1917, însuma 300 de milioane franci aur sau 93 de tone, sau cam nouă vagoane.
Perturbările financiare produse de prima conflagraţie mondială au determinat toate guvernele marilor şi micilor puteri să renunţe definitiv la emiterea de monezi de aur.
Supliment :
Bugetul marinei militare franceze pe anul 1911 : 333,6 milioane vezi BAM, nr. 10 octombrie 1912, pag. 171
Corriere della sera reproduce după Marzocco câteva date despre modul cum se practică instrucţiunea poporului bulgar. Pe când în 1888 pentru o populaţiune de 4 milioane de locuitori nu erau decât 125 mii de şcolari, azi sunt circa 500 de mii. Analfabeţii erau atunci 90% azi sunt 5%. Învăţătorii capătă diploma după patru ani de studiu într-o şcoală specială. Apuntamentele lor urcă până la 4 mii de lei anual, la ţară ca şi la oraş, fiind printre cei mai bine plătiţi din Europa. În şcoală se mai învaţă lucrul manual şi agricultura practică. BAM, nr. 2 februarie 1913, pp. 50 – 51.
Învăţăminte din războiul balcanic referire la lucrarea lui Pennenrun despre rolul important al cavaleriei BAM, nr. 3 martie 1913, pp. 71
Aurul lumii în 1912. După statisticile americane producţiunea de aur în 1912 este 459 milioane dolari (2295 milioane franci). In 1911 a fost de 369 milioane dolari. Transvaalul pe locul întâi cu 188 milioane dolari ; în africa se realizează 45,6 % din producţia mondială. Pe locul doi USA pag. 92.
BAM, nr. 5 mai 1913, pp. 146 :
Solda în armata română (pe an în lei)
Sublocotenent : 3.120
Locotenent : 3.600
Căpitan : 4.800
Maior : 6.000
Lt. colonel : 7.800
Colonel : 9.600
General de brigadă : 13.200
General de divizie : 15.600
Solda în armata franceză (mijlocie propusă) faţă de cea actuală :
Sublocotenent : 3.700 – 2646
Locotenent : 4750 – 3.312
Căpitan : 6.900 – 4.446
Maior : 8.400 – 5.508
Lt. colonel : 9.500 – 6.558
Colonel : 12.500 – 8.136
General de brigadă : 15.000 – 12.600
General de divizie : 20.000 – 18.900
Efective de pace : 1880 1905 1912 1913
Germania : 480 mii 590 mii 650 mii 790 mii*
Franţa 470 595 590 750 **
Rusia 900 1.100. 1.220 1.220
*după reorganizare conform noului proiect.
** după introducerea serviciului de trei ani.
Colonel Alexandru A. Budişteanu, Apărarea naţională, Bucureşti, 1898, 43 pagini.
- 6 -7 « Este fenomenal faptul că într-o ţară petroliferă, direcţiunea căilor ferate în loc să încălzească locomotivele cu petrol (cărbune lichid) le încălzeşte cu cărbuni (petrol solid) aduşi din străinătate. […] Pentru cazul de faţă voi cita faptul notoriu [în text : patent] că se tolerează ca direcţiunea C.F.R. să importe cărbuni străini pentru o sumă de aproape 3 milioane de lei în fiecare an, bani care ar putea fi vărsaţi în ţară cu mai mult folos în pungile exploatatorilor de petrol românesc. »
- 39 : « Pentru marina comercială, un fel de lux naţional, foarte costisitor, şi care mai putea aştepta, s-a cheltuit până astăzi suma de 29 milioane lei. Era mai folositor, zic mulţi, dintre care sunt şi eu să se fi cheltuit acele milioane pentru dezvoltarea marinei de război. »
În 1894, acelaşi autor scrisese o lucrare – Petrolul – în care la pag. 138, după spusele sale (pag.10) propusese ideea că focul petrolului ar putea fi întrebuinţat cu mare folos în apărare. De atunci au trecut patru ani şi nimeni nu mi-a vorbit nici de bine, nici de rău despre propunerea de a ne apăra frontierele prin focul petrolului…. La ce se cuvine să atribuiesc această tăcere ? negreşit numai la împrejurarea că cartea mea asupra petrolului nu a fost citită de militari. »
Dr Vasile Bianu[28], Însemnări din Războiul României Mari, tomul II, De la mobilizare până la Pacea de la Bucureşti, Cluj, Institutul de Arte Grafice « Ardealul », 1926, pp. 106 – 107 :
7/20 Noiembrie 1918
„În sfârşit am scăpat de Nemţi. Azi au plecat ultimele specimene, după ce mai întâi au ars arhiva Comandaturii locale şi Poştei germane de război, ca să nu se poată constata jafurile şi crimele săvârşite în timpul ocupaţiei. Nici la despărţire n-au voit să fie mai civilizaţi. De ieri şi până azi au dus-o aproape toţi într-o beţie, cântând şi făcând tot felul de scandaluri, spărgând geamuri şi trântind la scaune şi mese….
Din dosarele găsite după plecarea Germanilor se poate vedea tot ceea ce armata de ocupaţie a exportat din ţara noastră în ţările inamicilor noştri. Iată tabloul rezumat al statisticilor publicate de ei şi din care rezultă că de la 1 ianuarie 1916 [1917] până la 31 octombrie 1918 au exportat: 1.237.182 tone de grâu ; 495.370 tone porumb ; 94.613 tone de alte cereale şi leguminoase ; 262.592 tone plante alimentare şi furaje; 36.148 tone oleaginoase; în total 2.161.905 tone. Apoi: peste 3.000.000 hectolitri de vin peste 550.000 hectolitri de ţuică şi de rachiu; peste 600.000 de cai, peste 1.000.000 de boi şi vaci; peste 400.000 viţei, peste 4.400.000 berbeci şi oi, peste 2.000.000 miei, peste 1.000.000 porci. S-au mai exportat enorme cantităţi de petrol, de benzină, de uleiuri minerale. Ei au distrus toate fabricile, ardenalul Statului, pirotechnia etc., au nimicit orice urmă de industrie. Cea mai mare parte din maşini, în bună stare, le-au expediat în Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia. Mai mult de 1.000.000 tone de instrumente agricole au fost luate şi peste 5.000.000 kg. De lână au fost exportate. Afară de toate acestea trebuie să punem la socoteală şi cantităţile de articole alimentare expediate de către fiecare soldat la familia lui în lădiţe de câte 5 kg şi aceasta în fiecare săptămână odată, în timpul ocupaţiei.
Apoi trebuie să mai adăugăm la acestea şi cantităţile de hrană, tot aşa de enorme, consumate de armata de ocupaţie, care trăia din belşug şi făcând multă risipă, până la o adevărată bătaie de joc.»
[1] Memoriile Regelui Carol I al României, ediţie Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1994, vol. IV, pag. 353.
[2] Apud România în războiul de independenţă 1877 -1878, Editura Militară, Bucureşti, 1977, pag. 366.
[3] Robert Schaeffer, Orient regal. Cinci ani la curtea României, Editura Saeculum I.O. şi Vestala, Bucureşti, 1997, pag. 16 (prima ediţie în 1902).
[4] Meyers Konversation Lexicon, Leipzig, 1894, vol. 15, pag. 15.
[5] Carp, Anton (1849 – 1914), om politic, fruntaş liberal, deputat, senator, de cinci ori guvernator al B.N.R. în perioada 1882 -1914, de trei ori ministru al Agriculturii, Industriei şi Comerţului în guvernările liberale din perioada martie 1907 – noiembrie 1909.
[6] Tache Ionescu, Discursuri politice, publicate prin îngrijirea lui Cristu N. Negoescu, profesor, Bucureşti, 1901, vol. IV, pp. 108 – 109.
[7] Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoarte diplomatice austro-ungare 1877 – 1914, Editura Paideia Bucureşti, 2014, vol. II 1896 – 1908, pag. 247.
[8] Istoria militară a poporului român, Editura Militară, Bucureşti, 1988, vol. V, pp. 218 – 222.
[9] Ibidem, pp. 201 – 202.
[10] Pe larg în Sorin Cristescu, Regele Carol I în rapoartele diplomatice austro-ungare, vol. II 1896 -1908, pp. 369 -373.
[11] Sorin Cristescu, Carol I – Corespondenţa privată 1878 – 1912, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, pag. 431.
[12] Buletinul Armatei şi Marinei, nr. 2, februarie 1913, pag 29.
[13] De la numele constructorului Ferdinand Ritter von Mannlicher (1848 -1904) inginer austriac, proiectant de arme portabile.
[14] Vasile Popa, Acţiuni diplomatico-militare ale României 1914 – 1918, Editura Militară, Bucureşti, 2012, pag. 134.
[15] Holger H. Herwig, « Luxury » Fleet The Imperial Geman Navy, 1888 – 1918, Londra, 1980, pag. 256.
[16] Buletinul Armatei şi Marinei, nr. 10, octombrie 1912, pp. 171 -172. La final se precizează că articolul este o traducere după Deutsches Offizierblatt nr. 10/1912.
[17] Apud Frederic Morton, Wetterleuchten 1913 – 1914, Viena, 1990, pag. 190. (titlul original : Thunder at Twilight, New York, 1989).
[18] Alexei Alexeievici Ignatiev, 50 de ani sub arme, Editura Militară a Ministerului Forţelor Armate ale R.P.R., Bucureşti, 1960, vol. II, pag. 150.
[19] Enciclopedia României, Bucureşti, 1938, vol. I, pp. 683 – 684.
[20] Ibidem, pag. 687.
[21] Mihaela Tone, Cristian Păunescu, Istoria Băncii Naţionale a României în date, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2010, vol. I (1880 – 1914), pag. 413.
[22] Friedrich Hartau, Wilhelm II, Rowohlt, Hamburg, 1978, pp. 135 – 136, unde sunt prezentate toate cifrele edificatoare ale vieţii economice şi sociale din Germania între anii 1890 -1918.) Pentru costurile Primului Război Mondial ar rezulta o cifră aproximativă de peste 150 de miliarde mărci aur (1 marcă = 1, 25 franci), deci aproape 200 miliarde franci.
[23] André Maurois, Istoria Angliei, Editura Politică, Bucureşti, 1970, vol. II, pag. 295.
[24] Apud Gen. Robert A. Doughty Pyrrhic Victory French Strategy and Operations in the Great War, Harvard University Press, 2005, pag. 2.
[25] André Tardieu, La Paix, Paris, 1921, pag. 319.
[26] Holger H. Herwig, op.cit., pag. 71.
[27] Tablou de schimb publicat în revista Je sais tout, ianuarie 1912.
[28] Dr. Vasile Bianu, medic colonel I.R., fost medic primar al spitalului I.C. Brătianu din Buzău, senator de Huedin.
