Ce vremuri minunate trăim, domnule Rebengiuc!
Există un consens național, o unanimitate deplină, doar pe o singură idee: România este azi în starea social-economică cea mai grea din istoria sa! Internetul găzduiește sute de texte pe cât de disperate, pe atât de documentate pe acest subiect! Nu este nevoie să reiau inventarul arhicunoscut al dezastrului desfășurat și instalat metodic în ultimii 25 de ani, așa ziși ani ai democrației, ai statului de drept etc., etc.
Această sumbră unanimitate este contestată doar de două persoane, care fac opinie separată de toată suflarea românească. Mă refer mai întâi la Traian Băsescu, care, la nivelul său de informație și de competență, are de unde să știe că în România lucrurile merg strună, dovada cea mai simplu de consultat fiind faptul că România în 1989 exporta produse în valoare de 10 (zece) miliarde de dolari, iar azi, în 2013, exporturile s-au ridicat la 50 (cincizeci) de miliarde de euro!…
Ce-i drept, măgăria asta Băsescu a spus-o o singură dată, în emisiunea lui Bogdan Rareș. A rămas fără ecou la public, nimeni n-a sesizat-o, n-a comentat-o, căci în aceeași emisiune Băsescu ne-a dezvăluit un lucru mult, mult mai important: cine era ofițerul SIE acoperit!…
Băsescu s-ar putea să fi fost beat când a spus că azi exportăm de 6 ori mai mult ca-n 1989, că, deci, o ducem mai bine!
Așa e, oameni buni! In vino veritas!… Cifra este corectă, exportăm la greu, începând cu pădurile țării și terminând cu industria de softuri, cea mai performantă, dar a uitat nevrednicul președinte să adauge detaliul esențial: cât din cele 50 de miliarde nu de dolari, ci de euroi, rămân în Țară, în biata noastră Țară!…
O fi fost beat și asta îl mai scuză!… Ce spune omul la beție nu se pune! Numai să nu se repete! Și Băsescu, ce-i drept, a doua oară n-a mai spus aiureala asta!
Dar Victor Rebengiuc, căci el este tovarășul de idei al Băsescului, nu pare beat și o face zilnic, pe toate posturile de televiziune, face demonstrația că în România lucrurile merg ca pe roate! Și asta datorită „fondurilor europene”!… Datorită înțelepciunii și inspirației celor care ne-au vârît cu de-a sila în Uniunea Europeană, de la care accesăm fondurile necesare precum vițelul de la vacă laptele vital!…
Ce bine joacă Victor Rebengiuc și acest rol, ultimul său mare rol, al reporterului de la „Scânteia” care străbate Țara entuziasmat de tot ce vede la tot pasul: beneficiile regimului democratic instaurat în decembrie 1989 și încununat de intrarea noastră în Uniunea Europeană! Căci despre ea este vorba, drăguța! Fondurile europene sunt cele care transformă România zi de zi, ceas de ceas, într-un veritabil paradis, străbătut de marele actor cu emoție și încântare!… Privirea sa, ațintită în ochii noștri, capătă de la o apariție la alta adâncimi mistice tot mai pronunțate… Ce mare actor!
Domnule Rebengiuc, să ne dai și nouă traseul fermecat urmat de mașina care te poartă prin Țară din zori și până-n seară! Căci din tren – eu cu trenul umblu, eu nu văd decât șirul nesfârșit de ruine rămase de pe urma marilor combinate și uzine, sute de combinate și uzine, peste o mie, care au fost și nu mai sunt!
Au fost construite de muncitori și ingineri acele mari combinate și au fost cântate la vremea aceea de colegii dumitale, actori și artiști, care s-au înghesuit la „Cântarea României”, care mai de care să laude Epoca de Aur și mărețele ei realizări!
Dumneata, domnule Victor Rebengiuc, înainte de 1990 nu te-ai coborît atât de jos, până la acest nivel de prostituție civică, ci te-ai păstrat demn, nepătat, necompromis de înhăitarea cu aplaudacii ceaușiști. Cu mulți dintre ei erai coleg de scenă, în memorabile piese și filme în care ați jucat împreună!… În decembrie 1989 le-ai oferit colegilor dumitale un sul de hârtie higienică, să se șteargă la gură după cât căcat au mâncat pe vremea lui Ceaușescu!… Acum, ce să fac, să-ți întindem și noi, seară de seară, un sul de hârtie?!
Teamă mi-e că un singur sul nu-ți ajunge! Căci prea nu te saturi și mânânci ce nu e de mâncat ca nimeni altul: pe toate posturile de televiziune, de zeci de ori pe zi… Nimeni, niciun actor, niciun membru al vreunei „brigăzi de agitație” nu a mâncat înainte de 1990 atât cât mănânci acum dumneata!… Și nici urmă de greață! Cu câtă satisfacție îți molfăi mustățile minunându-te de realizările din ultimii ani… Cum să nu te lingi pe buze?!… Cum să nu ne crucim de ce vedem pe micul ecran?! Pe marele Victor Rebengiuc?! Chiar el?!…
De ce ne faci măgăria asta, maestre?! Tocmai dumneata!… O ducem cum o ducem de rău, inadmisibil de rău, dar măcar, spre deosebire de ce a fost înainte, nu vine nimeni să ne mintă în față, să ne ceară să fim recunoscători, să mulțumim din inimă celor care ne-au pus Țara pe butuci!… Să-i aplaudăm!
Și ne trezim deodată, cu cine te așteptai cel mai puțin: cu marele actor și caracter Victor Rebengiuc, că se face responsabil cu propaganda de partid, cu munca de lămurire a maselor populare, cât de recunoscători și de mulțămitori trebuie să fim față de cei de la care cei mai vrednici dintre noi accesează fondurile belșugului, ale bunăstării, ale fericirii post-decembriste!…
Domnule Rebengiuc, cine-ți scrie textele mincinoase cu care intri în casele noastre zi de zi, de data asta nepoftit și nedorit?! De la o zi la alta, cu fiecare apariție, devii tot mai sâcâitor, mai antipatic, mai odios! Mai deprimant! Cum, domnule?! Chiar Victor Rebengiuc să ne facă golănia asta?!…
Dumneata, domnule Victor Rebengiuc, chiar nu știi că acele fabuloase fonduri europene sunt de fapt și de drept banii noștri? Dumneata nu știi că noi, Țara, poporul, cotizăm la Uniunea Europeană câteva miliarde frumoase de euroi, iar o parte, numai o parte din această cotizație se întoarce ca „fonduri europene de dezvoltare”?!
Te-ai interesat cât de greu se face și cât de greu se aprobă un dosar prin care soliciți asemenea fonduri?! Ai aflat că numai în România piedicele în calea acestor dosare sunt atât de mari, mult mai mari decât în alte țări?! Că e vorba de o birocrație cu dedicație specială, anume pentru noi, românii, imaginată la Bruxelles, nu la București?!… Și toată această potlogărie pentru ca să luăm înapoi o parte cât mai mică din birul trimis la Uniunea Europenă?!… Restul să rămână „neaccesat”, în buzunarul, chipurile, comunitar?!
Chiar crezi dumneata în propaganda pe care o faci? Ești singurul, pe toate televiziunile, care lauzi ce se întâmplă cu noi! Ești singurul care te vâri în casele oamenilor ca să-i convingi de minunatele zile pe care le trăim! De ce o faci? De ce te-ai dat cu ocupantul, de ce te-ai lăsat integrat, cu harul dumitale atât de deosebit, în strategia de buimăcire a României?!
Te-a ajuns și pe dumneata foamea care bântuie prin România? Acum îi înțelegi pe colegii dumitale cărora în decembrie 1989 le-ai întins sulul de hârtie higienică?!… Celebrul! N-ar fi cazul să-l iei înapoi și să le ceri iertare?
Vorbește lumea că portbagajul mașinii ți-e plin de hârtie higienică ca să poți face față la câte mai ai de mâncat zi de zi, din zori și până-n seară… Și niciun semn că te-ai fi săturat! Așa cum ne-am săturat noi de cel care a fost marele actor și caracter numit Victor Rebengiuc!…
Dumnezeu să-l ierte!
sursa: ioncoja.ro
