Comunismul este în ofensivă la nivel mondial. Putin restrânge libertăţile şi-l proclamă pe Lenin sfânt, Ianukovici vrea să împiedice organizarea manifestaţiilor Opoziţiei, Bulgaria vrea un cod penal după modelul celui comunist, în America nu e bine să spui ceea ce gândeşti decât dacă spui ceea ce este în curentul zilei, Franţa suspendă dreptul la libertatea de conştiinţă şi lasă pe drumuri sau trimite în puşcărie oameni care nu sunt de acord cu politica guvernului socialist, "în Occidentul nostru super-civilizat, sub noi forme, mai subtile, libertatea de conştiinţă este din ce în ce mai greu de garantat şi tutelat", afirma cu ceva timp în urmă Giuseppe Dalla Torre. Şi, ca să nu iasă din acest sincronism comunist, iată că şi în ţărişoara noastră veselă, cei care ne conduc încearcă din greu să ne păstreze pe val. E adevărat, nici populaţia nu se lasă, în mare parte, mai prejos.
În sensul celor din urmă, aflăm, dintr-un studiu sociologic, că românii (din ţară, evident) consideră, în proporţie de 45%, că comunismul era un lucru bun şi, în proporţie de 47,5 %, că Ceauşescu a jucat un rol mai degrabă pozitiv în istoria României. Pentru a folosi acest flux de simpatie pentru comunism şi în acelaşi timp pentru a fi şi noi în rând cu lumea, oficialităţile noastre grijulii, responsabile şi competente, s-au gândit să ne asigure mezeluri care să aibă calitatea şi gustul celor de dinainte de '89.
Ce nu ni se spune este dacă este vorba de produse din anii ’50, din anii ’60, din anii ’70, sau de la sfârşitul anilor ’80, când dispăruseră aproape în totalitate pentru marele public, rămânând doar pentru "coneseurii" de la partid, securitate, poliţie, utc, pentru directori, gestionari şi rudele tuturor acestora. Iar ceea ce "se mai băga" pentru prostime, adică pentru restul de 90 şi ceva % din populaţie, şi putea fi cumpărat după aşteptări îndelungate şi lupte crâncene la coadă, era cam ca rumeguşul amestecat cu zeamă de şorici şi tocană de zgârciuri – asta pentru toate doamnele şi toţi domnii în vârstă care salivează după parizeru' de pe vremuri. Întreb de ani pentru că, dacă despre mezelurile cincizeciste nu am memorii, despre cele şaizeciste, şaptezeciste şi optzeciste (parcă am fi la un curs de istoria literaturii române referitor la generaţiile literare denumite chiar după deceniile respective) amintirile sunt extrem de diferite: ca gust, ca calitate, ca prezenţă sau lipsă din "galantare". Deci, s-ar putea ca ştirea respectivă să însemne şi că inspirata noastră conducere ne pregăteşte, de exemplu, mezeluri gustoase ca în anii ’70, cu rafturile alimentarelor goale ca în anii ’80. Că doar n-om fi noi atât de norocoşi (ceea ce în schimb le doresc celor 45% şi celor 47,5%, dacă tot au nostalgii ceauşiste) să fie şi la fel de proaste şi la fel de lipsă ca după '80 până în '89.
Oricum ar fi, în faţa acestei subtile propagande comuniste a honoribilului nostru guvern socialist nu ar fi o mirare ca într-o zi, ca în filmele americane de 20 de bani, să aflăm că Ceauşescu n-a murit, că Voican şi ai lui l-au pus doar puţin la naftalină printr-un ţinut exotic şi să ne trezim că distinsul dictator descalecă în cetatea lui de scaun cu un parizer în mână, călare pe o mobră şi cu un alendelon alb pe spate. Iar după ce mătrăşeşte ce are de mătrăşit şi intră seara în intimitatea vilei sale să descoperim că-şi dă jos masca de Ceauşescu şi din spatele ei apare… (Uite o temă pentru un nou sondaj! Pe cine aţi vedea în rolul lui Ceaşcă, acum că Sergiu Nicolaescu nu mai e printre noi?)
Dar despre comunismul actual de la noi şi din restul lumii (Chiar aţi crezut în povestea cu capitalismul învingător?), mai pe larg în textul viitor. Până atunci puteţi înlocui… cu cine credeţi de cuviinţă, că a aranjat Scaraoţchi să aveţi la dispoziţie cel puţin o legiune din care să alegeţi.
PS (1) – "alendelon" = cojoc cu blana pe dinăuntru produs la Orăştie şi denumit astfel pentru că îl purta Alain Delon în filmele epocii. Cine nu avea un alendelon era un nimeni şi, ca şi mezelurile bune din anii ’80, se bucurau de el tovarăşii de la partid, secu, miliţie, utc, directorii, gestionarii şi rudele lor.
PS(2) Nu vă încurcaţi în cacofonii; nu le ocolesc pentru că nu vreau să stâlcesc limba din cauza unei preţiozităţi inutile şi tâmpite.
