Lunile de vară sunt o perioadă eminamente electorală. Cine nu înțelege acest fapt, fie este într-o vacanță prelungită, fie a plecat din țară; de tot, fără șanse de întoarcere.
Din luna mai până în luna septembrie, subiectele cu adevărat politice pălesc sub o formă socialo-promiscuă în care toți politicienii actuali sau cei wanna-be strâng mâini, îmbrățișează, zâmbesc, ecologizează zone, plantează copaci, se pozează cu copii și tot tacâmul pentru ca, în septembrie, în eventualitatea unui sondaj de opinie, să iasă mai bine decât în cel din martie. În cărțile de marketing politic, această practică poartă numele de capitalizare a imaginii politice.
Și totuși, la finalul zilei, când cade cortina, avem inclusiv în această practică învingători și învinși. Din păcate, politicianul român urmează un trend trist prezent pe piața locală încă din anii ’90: pozează-te cu electoratul, zâmbește-i și câștigi. Poze fade, gesturi sterile, expresii non-verbale rigide. Discutăm de marea majoritate, pentru că în orice pădure uscată găsim câțiva lăstari verzi de la care toată lumea încearcă să se inspire.
Avem două exemple concrete din aceeași barcă: Traian Băsescu și Mihai Răzvan Ungureanu; ambii președinți de partide (direct sau indirect), ambii din aceeași ramură ideologică, ambii au ocupat sau ocupă funcții publice (actual președinte, fost prim-ministru), ambii comunică asemănător și ambii sunt în campanie prin țară pentru creșterea sau restaurarea imaginii. Cu toate acestea, doar unul dintre ei are rezultate pozitive (capitalizând cuvântul pozitiv în știri, preluări etc.).
Analiza se referă strict la felia de social media din Facebook, deoarece de acolo își trag toate ziarele și televiziunile știrile.
Traian Băsescu are o pagină oficială cu peste 200.000 de aprecieri, în timp ce Mihai Răzvan Ungureanu are un zero în minus, 20.000. Tragem două concluzii directe: este clar că primul actor comunică de mai mult timp și, tot primul, are la activ mai multe campanii electorale desfășurate pe Facebook, ceea ce i-a adus acest număr (excludem în ipoteza noastră publicitatea plătită). Echipa TB postează cu o cadență de unul, maxim două posturi la 48 de ore, în timp ce echipa MRU are cel puțin o postare zilnică; diferențiatorul constă în faptul că TB are constant declarații, luări de poziție etc., în timp ce MRU postează preluări din presă. Din start observăm o diferență: unul produce material pentru presă, în timp ce celălalt doar distribuie materialul.
Mergem mai departe: ambii sunt în campanie electorală prin țară – vizite, excursii, evenimente. Cu toate acestea, de ce doar unul dintre ei reușește să atragă atenția, iar celălalt nu? Simplu: la un ochi atent pe conținutul pagininilor observăm câteva diferențe notabile: unul dintre ei se pozează în mijlocul mulțimilor, în cămăși (mare atenție) cu dungi, tricouri și pantaloni deschiși la culoare, are grijă să se folosească de simbolurile naționale, în permanență este prezentat cu vicii omenești – un pahar de bere aici, o țigară dincolo, în timp ce celălalt om politic se pozează doar de jos în sus, mergând în permanență în fața grupului, iar pozele din mulțime sunt timorate, rigide și prost regizate, cămăși uni, pantaloni cu croiala clasică. Unul dintre ei a învățat să poarte inclusiv pantaloni scurți, pe când celălalt cu greu lasă cravata la o parte.
Mergând mai departe cu analiza pe gesturi și mimică, observăm alte elemente cheie: unul dintre ei zâmbește ușor timorat, își pozează doar strângerile de mână cu oamenii politici; în plus, există fotografii cu grupuri în care se vede clar că nu se simte în largul lui (privirea în jos, capul retras, picioare încrucișate), mersul pe jos alături de oameni îl surprinde și se prezintă, constant, alături de oficialități locale în birourile acestora, înconjurați de pereți albi și simpli. Celălalt a învățat să zâmbească constant în poze până la urechi (vă aduceți aminte modeul zâmbetului lui Iliescu), a învățat să surprindă gesturi simple ale oamenilor din jurul lui și, cel mai important, a învățat să folosească simbolurile naționale în favorea lui prin folosirea publicității subliminale (un tricolor folosit abil, un costum popular apărut din neant, poza împreună cu părintele unei biserici, nu în cadrul unui cimitir – interesant și ce expresii faciale au oamenii din jur – unul dintre cei doi “candidați de imagine” are parte de oameni mult mai veseli și mai luminosi, pe când celuilalt îi este dat să fie înconjurat de oameni triști sau nelalocul lor).
Comentariile posturilor sunt la fel, defalcate: pe un profil întâlnim doar comentarii pozitive, laude, mesaje de susținere, în timp ce pe celălalt profil avem un raport jumătate-jumătate comentarii pozitive cu negative (mesaje de hulire, eventuale comentarii cu tentă de împotrivire etc.). Cu toate acestea, ambele profiluri beneficiază de același număr de aprecieri la un post – ceea ce se traduce printr-o creștere organică doar a unuia dintre ele.
Tone-of-voice este partea de comunicare para-verbală, care este foarte importantă în recepționarea mesajului; este foarte important în scris deoarece autorul trebuie să știe să inducă exact cum vrea să fie transmis mesajul prin combinația de cuvinte. Aici, ambele profiluri seamănă între ele (anacronism?): în toate postările se vorbește la persoana a 3-a singular, timpul perfect compus (a făcut, s-a întâlnit, a mers, a discutat) și viitorul propriu-zis (va face, va merge etc. – în special în declarațiile ulterioare).
În loc de concluzie: nu am menționat exact cărui profil din cele două am enumerat trăsăturile analizate tocmai pentru a lăsa la îndemâna cititorului acest lucru. Sunt curios ce lucruri observați în plus și cum se diferențiază ele. Până una alta, vă las paginile care au fost analizate, cu o mică temă de casă: uitați-vă atent la diferența de mesaj dintre Vladimir Putin (pozele sale și stilul comunicării) și Barack Obama (familia și discursul etc.), apropo de mentalul colectiv și cum funcționează acesta. (facebook.com/alaturidepresedintelenostru și facebook.com/mihairazvanungureanu).
