Editoriale culturale, politice, recenzii
Intervenţia de faţă îşi propune demontarea impedimentelor care par să bruieze partitura lecturii lui Foucault în spaţiul românesc post 1989: primul se vrea rezultanta unui complex secundar care semnalează contactul tardiv românesc cu discursul foucault-ian, luarea de act fiind consumată…
Citeste mai mult
Într-o reinterpretare Houellebecq-iană, Raoul Eshelman (Performatism, or the End of Postmodernism) nu putea evita capacana mixturii performatism – postmodernism, în sensul cheii metaforice a raportului de filiaţie – doi fraţi având caractere opuse (unul dominat de raţiune, celălalt de sex…
Citeste mai mult
Dincolo de eroziunile unor sintagme conceptualizând bunul cetăţean, cetăţeanul autentic(Dahl), cetăţeanul cu puteri reflexiveîn organizarea/funcţionarea cetăţii (Strauss) sau cetăţeanul adaptabil(Lapierre), aparent dezinteresat de semnificaţiile topologice ale conceptului [cetăţean], Giovanni Sartori(Homo videns) inventaria dublete şi identifica puncte nodale în termenii: cetăţean…
Citeste mai mult
Atribuind registrului felin statutul de schemă constant-aplicabilă (păstrând în imediata apropiere a scrierii acestui text o mostră din mustaţa motanului meu),prezentaintervenţie redactată cu uşile deschise – pentru ca pisica să treacă neobstrucţionat dintr-o încăpere în alta – cu recul în proximitatea deruta(n)tă care redirecţionează traficul de concepte/metode cu dublu sens circulator – este, deopotrivă, riscantă şi bizară.
Revăzând notele lui Ferenc Fehér (Biopolitică pe ruinele comunismului),putem afirma că din povestea postcomunistă lipsește tocmaibiopolitica sănătăţii şi a sexualităţii – subcapitole ale biopoliticii care nu figurau (la momentul publicării articolului lui Fehér, în 2005) pe agenda politică a lumii postcomuniste, din raţiuni corecte şi / sau eronate, nici ca teme biopolitice, nici ca puncte nodale ale politicii libertăţii, nici ca articulări permanente ale problemelor sociale.
(fragmente) în Mioriţa Baciu Got, Istoria unui destin confiscat. Tatăl meu, martirul neştiut Viorel Baciu, prefaţă Vladimir Tismăneanu, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013
Există în Odiseea o secvenţă marcantă, pe care am avut norocul de o (re)cunoaşte în regala (de)dublare a logos-ului (somnie şi/sau trezie), în apropierea lui Stelian Neagoe, „încercatul conducător de care” al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al…
Citeste mai mult
Sub presiunea ”ismelor” transplantate şi în registru muzical (neoclasicism, bruitism, acusmatism, aleatorism, minimalism, spectralism, arhetipalism, muzicile morfogenetice, polistilism, muzicile multimedia), conceptul de Metamusik reclamă circumscrierea teoretiza(n)tă a unei muzici de grad secund, ca (pre)text de respingere critică în perimetrul alocat reperelor de (ex)centritate şi diluare, sub comandă rezervată: "variantele trebuie proscrise".
Aflat sub semnul unui viitor incert şi considerat ultimul construct al imaginației umane ca specie, cu repercusiuni declarate în certificarea abilității de a remodela mediul ambiental, urbanul este evaluat de Joel Kotkin(Vor supraviețui marile orașe?)drept cadru supraaglomerat, supus eroziunii/decăderii sau…
Citeste mai mult
Lucrarea Repere teoretice în biopoliticã de Viorella Manolache are, în primul rând, meritul de a încerca o abordare complexã a unei teme încã prea puțin cercetate în literatura de specialitate din România (…). Michel Foucault a creat o paradigmã utilã…
Citeste mai mult
Surprinși de avertismentul polonez (“în Europa, noi privim cultura diferit”) și alertați de inițiativele inedite resimțite dinspre amalgamarea comunitară ("Europa vrea să-şi ucidă cinema-ul”?),nu putem eluda conotațiile spațiului european înlăuntrul a ceea ce se acceptă prin excepție culturală. Conceptul a fost…
Citeste mai mult
Pe fondul dinamitărilor softcore implantate prin textualismul scriptural-mediatic – virtual, în literatură sau post-literatură, am fi martori, potrivit Monicăi Spiridon (Postmodernismul : o bătălie cu povestiri), ai unui trafic de concepte/metode cu dublu sens circulator, pe care postmodernismul le asimilează prin bucle hermeneutice surprinzătoare cu toată accelerarea ”vizualizării dictatoriale”.
Simptomatologia împotmolirilor ezitante ale „plaurului” european (manifestată prin criza economică europeană) se resimte, deopotrivă, dinspre deghizarea sistemelor politice în„partidocraţii guvernate” şi dinspre pieţele reconvertite în sfere de putere autonome, cu recul reperabil în diminuarea forţei de rezistenţă a puterii şi a calităţii democraţiilor emergente.
În intenția de a prezenta modul de comprehensiune a traseului de la prototipul morin-an, la derivațiile ce acompaniază modernitatea târziea utopiei și a escatologiei, evidența imediată este acea reconstituire detaliată a teoriilor/ descrierilor care recomandă utopia drept un model în trend-ul cercetării (și) românești.
Aproape de o acceptată metodă utopică – exerciţiu mental cu recul în posibilităţile (co)laterale de construcţie/deconstrucţie a lumilor posibile -, modul distopic ar putea susţine chiar şi ipoteza potrivit căreia, formula Europei, ca imperiu, ţine de un registru adnotat filosofico-politic sau economic, asaltul resimţit dinspre arhitectura europeană ca fundaţie confirmând ceea ce R. Nozick(Anarhie, stat şi utopie) denumea sustragerea influenţelor utopiei şi deturnarea finalităţii sale prin spargerea integralităţii.