Trenul
În fiecare dimineață ajung la gară înainte de șapte, când încă nu e nimeni. Se așază pe singura bancă de pe singurul peron. Stau acolo cam o oră, fără să se uite la ceas, câteva minute mai puțin sau mai…
Citeste mai mult
Editoriale culturale, politice, recenzii
În fiecare dimineață ajung la gară înainte de șapte, când încă nu e nimeni. Se așază pe singura bancă de pe singurul peron. Stau acolo cam o oră, fără să se uite la ceas, câteva minute mai puțin sau mai…
Citeste mai mult
În fiecare seară, la şapte şi trei minute, se urcă în trenul personal, la clasa a doua. Timp de patruzeci şi cinci de minute, cât durează călătoria, nu ridică nici ochii nici mâinile din poală. Ţine pumnii strânşi, încercând să…
Citeste mai mult
Mama este femeia cu păr alb și ochi stinși care veghează trecerea zilelor din fotoliul roșu de lângă fereastră. Au cumpărat fotoliul în urmă cu mulți ani, pe vremea când ea încă mai râdea câteodată iar casa era plină de…
Citeste mai mult
Eu nu sunt feministă. Sunt femeie, vârstă de început de deșteptare (adică undeva pe la mijloc), heterosexuală, mamă și îngrijitoare de copii, muncitoare pe cont propriu cu normă dublă (în casă și în afara casei) și salariu simplu (în afara…
Citeste mai mult
Duminică, dis de dimineaţă, într-un sat lângă mare, umblu fără grabă, nici ţintă. Mă întorc de la piaţă, cu o pungă de plastic cu două cepe, jumătate de kilogram de mazăre şi unul de cireşe. Le-am cumpărat de la o…
Citeste mai mult
În fiecare dimineață trec pe lângă cei patru duzi care au scăpat de furia estetizantă și igienizantă a societății: crengile le-au crescut fără măsură, strada sub ei e plină de dude strivite, copiii bat mingea toată după-amiaza la umbra lor,…
Citeste mai mult
Bunicile și mătușile ne parfumau pe ascuns și noi încercam să disimulăm euforia pe care acest gest, feminin și interzis, o trezea în noi. Parfum de trandafiri. Era la modă. Cumpărat în minuscule flacoane aduse pe căi ilegale și complicate…
Citeste mai mult
E primăvară și se întorc treptat rândunelele, oricât de banal și de epuizat literar ni s-ar părea acest fapt. Nu putem interveni cu nimic. Putem să migrăm noi înșine spre tărâmuri unde hibernează flamingi sau pelicani. Putem să căutăm cu…
Citeste mai mult
Pe mijlocul cărării unde mă plimb în fiecare dimineață, printre pini și frunze uscate, e sânge proaspăt. Ridic ochii și urmăresc dâra de crengi rupte și pământ proaspăt răscolit care se pierde adânc în pădure, acolo unde nu intră nicio rază de soare. Mă opresc, buimacă. Nu pot să trec pe deasupra, nici pe de lături. Cărarea e prea îngustă și nu e destul loc pentru pașii mei și ai morții. Simt stomacul suindu-mi spre piept și picioarele tremurând, fricoase. Ce să fac? Mă întorc? Continui?
Am avut o săptămână liberă pe care am ipotecat-o în bilete de cinema şi abonamente la diverse biblioteci. Concluziile nu pot fi decât optimiste, dincolo de îndoielile generate de această căutare a sensului timpului liber, în cel mai pur stil voit și invidiat proustian: ce lux incomparabil să avem timp liber…
Unul dintre scriitorii americani care se citesc înultimul timp în Europa occidentală, deși publicați de mulți ani în Statele Unite, este Wallace Stegner (1903-1993). În căutarea valorilor pierdute, intelectualii europeni se îndreaptă spre tânăra (cu toate avantajele și dezavantajele tinereții)…
Citeste mai mult
Pe locul de la fereastră, în avionul care mă ducea de la Barcelona la București, stătea o femeie în jur de 40 de ani, răsfoind cu interes revista companiei aeriene ungurești, cea mai ieftină între toate ofertele de zbor spre…
Citeste mai mult
Suntem în aşteptarea sărbătorilor de iarnă. În acea stare minunată în care totul capătă o altă culoare, mai caldă, mai blândă, vedem pe feţele celor ce trec pe lângă noi zâmbete din senin şi le răspundem involuntar cu un alt zâmbet, acea stare de speranţă, când totul ni se pare posibil şi chiar probabil. Visele capătă formă şi se apropie de nasul nostru: aproape, aproape le putem atinge.
On the computer in Philip Roth’s Upper West Side apartment these days is a Post-it note that reads, “The struggle with writing is over.” It’s a reminder to himself that Mr. Roth,who will be 80 in March and who has…
Citeste mai mult