Pe data de 13.11.2013, a fost publicat textul proiectului ORDONANŢEI DE URGENŢĂ privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole din România situate în extravilan, de către persoane fizice, precum şi înfiinţarea Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare (http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-09-4-15507742-0-proiect-lege-vanzare-cumparare-terenuri-agricole-update-03-09-2013.pdf ).
Acest proiect legislativ este un atentat la siguranţa naţională a poporului român. Punerea în practică a prevederilor lui va duce la deposedarea românilor de teritoriul lor naţional, în final, la distrugerea României şi a poporului român.
Singura forţă care mai poate împiedica săvârşirea acestei crime este poporul român însuşi, care trebuie să se ridice, să iasă în stradă, să lupte, paşnic, unit, cu curaj şi cu hotărâre, pentru a cere şi a obţine oprirea crimei şi alungarea atentatorilor de la conducerea ţării.
Nimeni şi nimic nu îi mai poate salva pe români, în afară de ei înşişi.
Crima a fost pregătită cu premeditare.
Românilor le-a fost distrusă şi înstrăinată industria, le-au fost distruse şi înstrăinate băncile. Cea mai mare parte a capitalului naţional a fost trecută în proprietatea străinilor. Aproape toată plusvaloarea creată în economie pleacă în afara ţării. Numai ratele şi dobânzile la datoria externă reprezintă peste o treime din veniturile create în România, peste 40 miliarde de euro, în fiecare an. Au fost distruse milioane de locuri de muncă, astfel că jumătate din forţa de muncă a fost izgonită din ţară, în căutarea unui loc de muncă. Salariile şi pensiile au fost aduse le nivele care fac ca cea mai mare parte a populaţiei să trăiască în sărăcie absolută. Ţărănimii i-a fost distrus capitalul acumulat în CAP-uri. I-au fost distruse sistemele de irigaţii.
Marea majoritate a milioanelor de mici proprietari de terenuri agricole, ţărani şi orăşeni, în egală măsură, au fost aduşi la sapă de lemn, astfel că ultima lor şansă, pentru supravieţuire, este vânzarea pământului şi transformarea lor în sclavi salariaţi. Oferta mare de terenuri scoase la vânzare, din cauza sărăciei, face ca preţul terenurilor în România să fie de zeci de ori mai mic decât în ţările dezvoltate.
Concomitent cu aducerea majorităţii românilor în situaţia de a-şi vinde pe nimic terenurile, guvernanţii României au creat şi cadrul constituţional şi legal care să permită cumpărarea acestora de către cei care au bani, respectiv de către străini şi îmbogăţiţii „tranziţiei privatizatoare”.
În anul 2003, speculând dorinţa legitimă a românilor ca statul lor să devină stat membru al Uniunii Europene, guvernanţii români au scos de la articolul 44 al Constituţiei prevederea care stipula că „Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor” şi au înlocuit-o cu prevederea „Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală”.
În anul 2005, fără să informeze poporul român şi fără să-i ceară acordul, guvernanţii României au negociat şi au încheiat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în care au inclus, ca măsură „tranzitorie”, în articolul 20 al Protocolului, la Anexa VII, paragraful 3 (care se referă la LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR ), alineatul (2), următoarea prevedere:
************
„Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, România poate menţine în vigoare, timp de şapte ani de la data aderării, restricţiile stabilite de legislaţia sa, existente la momentul semnării tratatului de aderare, privind dobândirea proprietăţii asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere de către resortisanţii statelor membre sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European, precum şi de către societăţi constituite în conformitate cu legislaţia altui stat membru sau a unui stat parte a ASEE şi care nu sunt nici stabilite, nici înregistrate în România. În nici un caz, un resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat mai puţin favorabil în ceea ce priveşte dobândirea de teren agricol, păduri sau teren forestier decât la data semnării Tratatului de aderare sau nu poate fi tratat în mod mai restrictiv decât un resortisant al unei ţări terţe.
Fermierii care desfăşoară activităţi independente care sunt resortisanţi ai unui alt stat membru şi care doresc să se stabilească şi să aibă reşedinţa în România nu li se aplică dispoziţiile paragrafului precedent sau orice alte proceduri, în afara celor care se aplică resortisanţilor români.”
************
Prevederile de mai sus sunt contrare intereselor poporului român. În articolul 63 al Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, la care trimite paragraful de mai sus şi care se referă la LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR, nu se face nici o referire la „terenuri agricole, păduri şi terenuri forestiere”. Se vorbeşte, acolo, despre CAPITALURI şi PLĂŢI.
Nu despre terenuri. Terenurile nu CIRCULĂ. Terenurile aparţin teritoriilor naţionale ale popoarelor. Teritoriul naţional al poporului român, scrie în Constituţia României, este INALIENABIL, nu poate fi trecut în proprietate străină, fie ea a unui stat străin, sau a unor cetăţeni străini. Teritoriul naţional a fost cumpărat cu sângele românilor şi nu poate fi vândut pe banii străinilor. Prevederea de mai sus încalcă şi Constituţia României şi tratatele constitutive ale Uniunii Europene.
Această prevedere a fost inclusă în tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în ciuda faptului că în cele două tratate constitutive ale Uniunii Europene (Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene) nu există nici o prevedere care să oblige statele membre să instituie un regim sau altul în ceea ce priveşte proprietatea asupra terenurilor, asupra teritoriului naţional. Dimpotrivă, articolul 345 al Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene prevede, CLAR, că „Tratatele nu aduc atingere regimului proprietăţii în statele membre”. Cu alte cuvinte, fiecare stat membru are libertatea să-şi instituie regimul proprietăţii pe care şi-l doresc cetăţenii săi. Mai puţin statul român, mai puţin românii şi, probabil, alte popoare trase pe sfoară de guvernanţii lor.
Practic, în momenul aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, ca urmare a schimbării făcute în Constituţia României, la articolul 44, în anul 2003, legislaţia României nu prevedea nici o „restricţie” referitoare la dobândirea de către străini a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, pădurilor şi terenurilor forestiere. Aşa se face că străinii, transformaţi în “fermieri care desfăşoară activităţi independente”, au cumpărat, până în prezent, peste un milion de hectate de teren agricol în România, adică peste 10% din suprafaţa arabilă a ţării. Mai mult, ei au devenit, direct sau indirect, „arendaşi” asupra altor milioane de terenuri agricole din România. Includerea în Protocolul de aderare a prevederii mai sus menţionate a fost praf în ochii românilor, pentru a-i „asigura” că teritoriul lor naţional nu va fi vândut străinilor.
Acum, guvernanţii noştri vor să profite de terminarea perioadei de aşa-zisă tranziţie stabilită prin Protocolul de aderare, pentru a adopta, încălcând, din nou, grosolan, Constituţia ţării, o ordonanţă de urgenţă, prin care să pună teritoriul naţional în mâna mafiei tranzacţiilor imobiliare, formată din politicieni şi din îmbogăţiţii privatizărilor post-decembriste, în egală măsură autohtoni şi străini.
Conform prevederilor din proiectul de ordonanţă, nici un român nu va mai putea să-şi vândă pământul dacă nu are avizul „prealabil” al Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţii Funciare, o nouă căpuşă birocratică creată prin ordonanţă. Nici un român nu va mai putea nici să vândă nici să cumpere pământ dacă nu are şi avizul „final” al Comitetului judeţean pentru avizarea contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor agricole, altă căpuşă. Iată, deci, cum arată dreptul de proprietate la români! Iată cum arată drepturile omului, în general, la români.
Dacă, totuşi, românul va obţine şi avizul… Autorităţii şi avizul… Comitetului, atunci el trebuie să ofere terenul său spre vânzare… preemptorilor, care sunt, în ordine: coproprietarii persoane fizice; ARENDAŞII; vecinii persoane fizice; persoanele fizice cu vârsta de până la 40 de ani care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii unde este situat terenul respectiv; Statul Român. Numai dacă nici unul din preemptori nu acceptă oferta, vânzătorul poate să vândă cui vrea, la ce preţ vrea şi poate.
De reţinut că prevederile referitoare la …avize şi la …drepturi de preemţiune se aplică numai persoanelor FIZICE, nu şi persoanelor juridice, unde intră şi ARENDAŞII, care pot cumpăra, nestingherite, orice terenuri, de la orice proprietari.
Dacă avem în vedere numărul coproprietarilor, total nesemnificativ, rezultă că primii pe lista preeptorilor rămân ARENDAŞII. Dacă avem în vedere că şi numărul vecinilor persoane fizice, care au bani să cumpere, ca şi numărul persoanelor fizice cu vârsta de până la 40 de ani care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii unde este situat terenul respectiv, care au bani să cumpere, sunt tot nesemnificative, rămân pe lista preemptorilor ARENDAŞII şi cu Statul Român.
Dacă avem în vedere că statul român postdecembrist nu a cumpărat nici un hectar de pământ, dar a vândut şi concesionat milioane de hectare, ajungem la concluzia că pe lista celor cu drept de preemţiune în cumpărarea de terenuri agricole în România rămân numai… ARENDAŞII. Iată, deci motivul real al ordonanţei de URGENŢĂ pusă la cale de Guvernul României: legiferarea acaparării teritorului naţional de către oligarhia politico-financiară creată în România prin aşa-zisa privatizare.
Aplicarea prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă va anula toate împroprietăririle cu pământ ale românilor, făcute de la Alexandru Ioan Cuza, până în prezent. Consecinţele asupra societăţii româneşti vor fi catastrofale.
Crima pusă la cale de către guvernanţi trebuie şi poate fi oprită.
Ne putem respecta angajamentele asumate faţă de Uniunea Europeană fără a pune ţărănimea română în situaţia de a fi deposedată de pământul pe care l-a moştenit de l-a strămoşii săi, sau cu care a fost împroprietărită de statul său naţional.
Guvernul României trebuie obligat, prin lege, să cumpere toate terenurile situate în extravilan oferite spre vânzare de către toate persoanele fizice şi juridice române, la preţuri juste, stabilite potrivit legii, ţinând seama de preţurile de pe piaţă. Acelaşi Guvern trebuie obligat, prin lege, să revândă terenurile cumpărate către persoane fizice şi juridice române, la preţurile la care a cumpărat. Pot cumpăra terenuri situate în extravilan de la statul român numai persoane fizice şi jurdice române, care domiciliază în localitatea în care este situat terenul oferit spre vânzare, care deţin în proprietate sub 20 hectare de teren situat în extravilan şi care se obligă să lucreze terenul cumpărat prin forţe proprii, fără să-l arendeze. Vom elibera statul naţional român de aceste obligaţii atunci când preţurile terenurilor în România vor ajunge la nivelul mediei europene şi când salariile şi pensiile românilor vor ajunge şi ele la nivelul mediei europene.
Fără avize, fără drepturi de preemţiune, fără birocraţie suplimentară, fără deposedarea românilor de glia strămoşescă, fără încălcarea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, sau prin tratatele internaţionale, la care România este parte.
(…)
Noi nu vrem să cumpărăm terenuri în teritoriile naţionale ale altor popoare. Ne ajung cele situate pe teritoriul României. Respectăm dreptul cetăţenilor celorlate state membre ale Uniunii Europene de a dispune, în deplină libertate, de teritoriile lor naţionale. Vrem acelaşi respect.
Noi am aderat la Uniunea Europeană cu credinţa că aderăm la o uniune vamală, la o uniune monetară, la o uniune comercială, la o uniune militară, la o uniune a politicii externe, toate acestea ca să ne ajute să producem mai mult şi să trăim mai bine. Noi nu am aderat la Uniunea Europeană pentru a fi deposedaţi de capitalurile noastre industriale, comerciale şi bancare, de resursele noastre naturale, de terenurile agricole şi de pădurile noastre, pentru a fi aduşi în stare sclavi, în ţară, sau în afara ei.
Cerem Guvernului României să-şi facă datoria, să ne apere drepturile, sau să plece. Cu DEMNITATE. Şi cu RĂSPUNDERE faţă de viitorul ţării şi al poporului ei.
Constantin Cojocaru
Preşedintele Partidului Poporului
18.11.2013
