Procesul de modernizare în România a antrenat societatea românească în acte de schimbare, unele radicale, asupra unei populaţii majoritar neinstruite la nivel elementar. La sfârşitul secolului al XIX-lea, nivelul analfabetismului în România era dintre cele mai ridicate în Europa, deşi statul român a fost printre primele state europene care a legiferat, prin legea Instrucţiunii Publice din 1864, obligativitatea învăţământului primar (după Prusia, Suedia, Norvegia, Danemarca). După recensământul general al populaţiei din anul 1899, procentul total al analfabeţilor era de 78%, iar în mediul rural se ridica la 84% din populaţie. În acest context istoric şi social, Spiru Haret a reformat şcoala, şi implicit societatea românească, prin numărul mare de legi de modificare a unor articole din acte legislative şi prin elaborarea unui număr impresionant de programe şi regulamente indispensabile în aplicarea legilor şcolare, în cele trei perioade de ministeriat: a) 1897-1899: 6 programe, 34 de regulamente; b) 1901-1904: 14 programe, 56 de regulamente; c) 1907-1910: 15 programe, 76 de regulamente. Amintim dintre acestea cele două legi fundamentale pentru organizarea şi activitatea şcolii româneşti: 1. legea învăţământului secundar şi superior în 1898; 2. legea învăţământului profesional în 1899. În perioada cât a fost ministrul Instrucţiunii Publice s-a adoptat programa şcolilor secundare, s-au elaborat regulamente pentru toate treptele din sistemul de învăţământ, au fost înfiinţate cantinele şcolare, a fost editată revista „Albina”, a fost instituită medalia „Răsplata muncii” pentru învăţământul primar. În ce priveşte organizarea învăţământului secundar, Haret a redus cursul liceului la trei ani, a păstrat trifurcarea liceului în secţii distincte cu profil clasic, real sau modern, a desfiinţat examenul de absolvire de la sfârşitul liceului, a stabilit examenul de admitere în facultate. Pentru înlăturarea analfabetismului, Spiru Haret a creat, prin legi şi acte normative, cadrul instituţional de dezvoltare a educaţiei adulţilor în România prin şcoli de adulţi, cercuri culturale, biblioteci populare, şezători săteşti, teatru sătesc etc. Drept urmare, a înfiinţat şcoli pentru adulţi. În anul şcolar 1908-1909 numărul cursurilor pentru adulţi se ridica la 1403, cu 56.678 de participanţi. Haret a asigurat un statut social învăţătorului din sate, investit cu misiunea instruirii copiilor dar şi a adulţilor. În pofida respingerii de către unii politicieni şi universitari, de pildă, Titu Maiorescu, Haret a reglementat activitatea extraşcolară a învăţătorilor rurali, având ca scop ridicarea nivelului cultural şi economic al adulţilor prin cursuri de alfabetizare şi transmiterea de cunoştinţe specifice activităţii din mediul rural. În acest fel, el a pus bazele educaţiei permanente, cu accent pe învăţarea continuă. A înfiinţat biblioteci săteşti concepute ca un mijloc eficient de educaţie a populaţiei din mediul rural. Activitatea educativă a bibliotecilor populare era susţinută de învăţători şi preoţi din sate. În acelaşi timp a susţinut iniţiative de constituire a băncilor populare şi cooperativelor (întovărăşirile) ţărăneşti. Şcoala este investită de către Haret cu misiunea de a forma la elevi deprinderi specifice unei vieţi profesionale diferite de cea tradiţională agrară. În plus, şcoala are menirea de a forma conştiinţa despre drepturile şi obligaţiile cetăţeneşti într-un stat democratic constituţional. Spiru Haret a conceput educaţia şi instrucţia ca factori principali de transmitere a cunoştinţelor de bază şi de formare a abilităţilor necesare în activităţile practice, în special în acelea specifice unei societăţi predominant rurale. A înfiinţat reviste în scopul culturalizării ţăranilor şi muncitorilor. Programul lui a cuprins acţiuni de editare de carte didactică accesibilă pentru câţi mai mulţi cititori. Pentru învăţători a creat colecţia „Biblioteca pedagogică”, constituită din traduceri din pedagogia universală. Haret a sprijinit apariţia revistelor pedagogice „Convorbiri didactice”, „Învăţământul primar”, „Noua revistă pedagogică”, publicaţii care au inclus articole despre şcolile pentru adulţi. În viziunea lui Spiru Haret, educaţia, într-un stat modern, cuprinde toate categoriile de vârstă într-un cadru instituţional adecvat fiecărei vârste. Învăţământul este investit ca instituţie fundamentală de educaţie populară. Datorită deciziilor şi acţiunilor sale s-au înfiinţat mii de şcoli pentru adulţi în România la începutul secolului al XX-lea. Şcolile pentru adulţi erau organizate în funcţie de nivelul de instrucţie al populaţiei: şcoli de adulţi de curs primar, cursuri libere destinate a completa cultura generală, şcoli de adulţi pentru ucenicii din fabrici, prăvălii şi ateliere. Ministrul Haret a elaborat Regulamentul pentru şcolile de adulţi din anul 1904. În acelaşi sens, a înfiinţat şcoli pentru ţărănci cărora li se transmiteau cunoştinţe practice, trebuitoare despre creşterea şi îngrijirea vitelor şi a păsărilor de curte, bucătărie, grădinărit, pomologie, igienă, îngrijirea copiilor, creşterea viermilor de mătase, a albinelor, pentru realizarea ţesăturilor, cusăturilor şi hainelor ţărăneşti pentru femei, bărbaţi şi copii. Toate aceste idei şi acţiuni ale reformatorului Spiru Haret au contribuit la scăderea analfabetismului într-o proporţie semnificativă – de la 78% în 1899 la 61% în 1912, ceea ce corespunde cu perioada în care el a fost ministrul Instrucţiunii Publice (vezi Constantin Ungureanu, ,,Ştiinţa de carte în teritoriile populate de români la începutul secolului XX”, Codrul Cosminului nr. 11, 2005, p. 75-101). Procesul de alfabetizare a continuat de-a lungul secolului al XX-lea. Cum arată situaţia ştiutorilor de carte astăzi? În epoca comunicării prin social media, constatăm un anumit regres al procesului de alfabetizare. Conform Recensământului din anul 2011, rata analfabetismului în România este de aproximativ 10%. Oricum procentul analfabeţilor este cu mult mai mic astăzi decât acum 100 de ani. În plus, societatea românească actuală se confruntă cu analfabetismul funcţional identificat la persoane care au urmat şcoala dar care nu sunt capabile să înţeleagă un text.
sursa: adevărul.ro
