Prea Fericitul Daniel, spunea, acum câteva zile, între altele, următoarele: ”Pe lângă apărarea integrităţii teritoriale a ţării noastre trebuie apărată şi integritatea spirituală a sufletului poporului român…” (citat de Gândul, 17 iunie)
Întreb un tânăr în parc, azi, de ce scuipă semințele pe jos, de-ajungeau și pe banca pe care ședea. Îi arăt că distanța, în centimetri, dintre gura lui scuipăcioasă și asfalt este identică cu distanța dintre mână și coșul de gunoi. În plus, va fi încurcat de semințele care-i rămân inevitabil, pe gură, să-și gestioneze coerent relația cu prietena. Îmi dă un răspuns cool, de om care își vede interesul: ”până mâine la 12 vor veni niște femei și vor face curat”. În creierul lui, între momentul acum, al infestării băncii cu saliva lui purtătoare de semințe și ziua de mâine, când va veni ”cineva” să facă curat – e cumva semiconștient că nu e chiar curat acum – e un hiatus existențial. Copiii educați să aibă existențe între paranteze. Nici n-ajung la rangul de ființă, pentru că ideea de ființă presupune asumarea sinelui, conștiința întregului: eu cu banca, eu cu parcul, eu cu prietena, eu cu după mine, eu cu celălalt. E bun pentru a intra la fuck-ultate, cum am auzit spunându-se pe holurile facultății ajunse azil de pretențioși, deja din anii trecuți.
Astăzi, a avut loc festivitatea de terminat facultatea, încă o generație nepregătită. Este vorba de a 10-a generație Bologna, de tineri crescuți în incubatoarele mediocrității detaliului, ale gândirii fără reflexivitate. Încă o generație condiționată să nu aibă conștiință de sine, cu educația fracționată și strivită între ”licență” și ”dizertație” sub ciomagul limbajului prețios lipsit de cunoaștere al ”competențelor”. Fenomenul este generalizat în Europa. Practic, sistemul de mobilități a generalizat infuzia mediocrității și a condus la apariția vertiginoasă a omului nou – lipsit de cer și, implicit de lege morală (imperativele umanității lui Kant). Certitudinea crizelor în Europa este, iată, asigurată. Știință fără conștiință nu se poate. Din simplul motiv că știința presupune reflexivitate, nu doar îndemânare. Europa lucrătorilor IT va fi un piticot monstruos, doar cu degete și minte digitală, veșnic crizat.
Cu tinerimea română blocată în propria-i neputință cognitivă, atitudinală și acțională, avem o clasă politică de-a dreptul interesantă. Avem un vicepremier plătit să întoarcă spatele istoriei, prin spargerea României, prin regionalizare. Omul este foarte sârguincios. Nu știu de cine ascultă Dragnea, dar preocuparea lui cu regionalizarea, maniera netransparentă în care o execută trimite la natura unei veritabile fixații. Am înțeles că pentru a o grăbi, Dragnea nici nu mai vrea consultarea populației. Vrea ca structurile regiunilor să fie alese de către fauna baroneților locali (Cotidianul, 17 iunie). Eu l-aștrimite pe Dragnea în vizită în osuarul sutelor de mii de soldați și ofițeri de la Mărășești, sau în cel de la Mateiaș… Eventual, i-așfixa câteva zile de concediu între privirile eroilor de acolo.
Partitura pe care o au unii dintre cei ce se cred meseriașii politicii României este, limpede, a altora. Obsesia vecinilor noștri de la Vest de a avea consilii regionale am văzut-o scrisă pe undeva, încă de prin 1995. O regăsim în regionalizarea de azi. Fascistul Nyiro Jozsef este admis în manuale de către Ministerul Educației din România, iar în spațiul civic, de către organizațiile care s-au opus recunoașterii martirajului elitelor interbelice românești (Dan Tanasa.ro, 17 iunie). În România este civic să aduci fasciști străini în mintea generațiilor tinere și în spațiul public, dar este interzis să reînnozi tradiția intelectuală românească. Înseamnă că, într-adevăr, avem oameni politici și parchete care sunt cititori de partituri. E simplu și limpede ca lumina zilei. Faptul că se introduc tocmai în Constituție prevederi ale avortivului statut al minorităților cu acceptul Comisiei pentru revizuirea Constituției,– este vorba de dreptul minorităților (UDMR) de a înființa organisme proprii cu drept de decizie de stat – în timp ce familia este jecmănită de aceeași Comisie de esența ei – căsătoria dintre un bărbat și o femeie, ne arată că noua constituție nu este decât un asalt organizat împotriva acestui popor.
Harababura-genocid spiritual din învățământ, regionalizare ca feudalizare și segregare etnică, familia întemeiată pe atracția sexuală iar nu pe căsătoria dintre bărbat și femeie: iată trei proiecte majore de scoatere din încheieturi nu doar a statului, dar și a acestui neam. Este adevărat, cam toate guvernările au avut grijă să pregătească ”noua constituție” a deconstituirii României. Bun, unii din responsabili sunt mediocri. Nu toți suntem deștepți. Unora ne plac banii, puterea mai mult decât altora etc. Dar ce te împiedică să fii mediocru sau doritor de bani fără să dai mereu în poporul român? Ați auzit de vreun politician maghiar să profereze cu atâta acribie împărțirea Ungariei sau să susțină privatizări dubioase? Dimpotrivă. Fac tot ce le este la îndemână să își păstreze identitatea. Ba chiar cu asupra de măsură. În România, practic, de 23 de ani, tot ce a însemnat reformă, schimbare, s-a făcut prin consumarea statului, a economiei naționale și a treziei societății. Până acum, în Est, doar două țări au avut curajul să se scuture de această neputință instituționalizată: Polonia* și Cehia**.
*Președintele Poloniei, împreună cu alți 100 demnitari, și-au pierdut viața într-un accident aviatic la Smolensk (culmea, nu departe de Katyn), în aprilie 2010. Președintele și elitele din jurul său reușiseră să asaneze serviciile secrete și economia națională. Vezi BBC, 11 aprilie 2010, ”Senior Polish figures killed in plane
crash”, http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/8613395.stm
** în Cehia a fost demarat zilele trecut un proces de demantelare al corupției generalizate la cel mai înalt nivel. Structurile statului au reacționat împotriva celor care le-au folosit împotriva … statului. BBC, 14 iunie 2013, ”Czech mate? PM Petr Necas faces lurid claims after raids”, http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-22913261
