Acum câteva zile o studentă în an terminal la Ştiinţe Politice mă aborda pentru un interviu legat de incluziunea socială şi pe piaţa muncii a absolvenţilor de facultate, în general, şi a celor ai facultăţilor de ştiinţe politice în special. Mi-am amintit ceea ce spunea Albert Einstein: „Valoarea unui om rezidă în ceea ce dă el şi nu în ceea ce este capabil să primească”. În acelaşi timp, relativa ignorare a valorii tinerilor este un sport internaţional şi totodată este o problemă recunoscută în Uniunea Europeană la dimensiunile reale ale dificultăţii şi complexităţii sale.
Este clar, participarea la diferite proiecte şi conferinţe ajută în pregătirea tinerilor. Da, este util ca experienţă şi schimb de experienţă, în privinţa evaluării diversităţii sau tendinţelor de investigaţie şi analiză, precum şi pentru evaluarea propriei performanţe în raport cu un nivel general al celorlalţi participanţi. Se constituie ca oportunitate de a lua contact şi cu alte surse, idei şi teorii, cu modalităţi de expunere a rezultatelor etc. Un foarte bun exemplu sunt Şcolile politice naţionale şi Şcoala politică a Consiliului Europei, un proiect iniţiat de ideea doamnei Anne Jugănaru, directoarea Institutului de Studii Social-Democrate „Ovidiu Şincai” în care aprofundarea cunoştinţelor de politică democratică se împleteşte cu o dimensiune aplicativă (cu două faze: naţională şi europeană) şi cu un networking, o relaţionare, ce generează potenţial o tânără elită democratică naţională şi europeană. Un alt exemplu din timpul ultimei mele facultăţi este Balkan Debate, un program pentru stimularea abilităţilor comunicaţionale de participanţi în sfera publică.
Consilierea profesionalã este de asemenea un avantaj. Totuşi, în afara câtorva profesori, destul de numeroşi totuşi pentru a-i enumera, şi a regretatului Radu Florian nu am beneficiat de consiliere profesională propriu-zisă, ci doar de sfaturile acestora. Consider că aceasta ar putea fi benefică pe măsura discernământului, a realismului, a înţelepciunii şi competenţelor celor care primesc consilierea profesională, desigur. Am avut profesori de înaltă ţinută, care ştiau să ofere cunoştinţe, să interacţioneze şi să stimuleze, oferind baza necesară pentru proiectele concrete pe care le-am avut de făcut în facultate şi alţii, care cereau proiecte fără a contribui teoretic şi pedagogic cu nimic. Din fericire, cei din prima categorie au fost cei predominanţi. Facultatea de Sociologie cred că are un seminar pe această temă, a integrării profesionale a tinerilor, unele ONG-uri se preocupă, parcă şi Clubul Tinerilor Liberali a avut o acţiune relativ recent, iar orientarea mai accentuată către aceste aspecte în UE a generat reglementări care stimulează politicile naţionale.
De considerat sunt şi politicile de angajare/recrutare. Definiţiile curente nu sunt aici atât de interesante, pe cât sunt de importante în viaţa reală a firmelor. În plan politic, companiile private au o experienţă extrem de utilă pentru funcţionarii guvernului, parlamentului, pentru think tank-uri şi ONG-urile politice. Relaţiile, networking-ul contează enorm pretutindeni în această lume; totuşi, în România continuă să joace un rol cam mare relaţiile de familie, de clan, de grup de influenţă, un tip de capital social cu puţin prea mare încărcătură premodernă.
Într-o bună măsură, profesorii şi târgurile de job-uri îndeplinesc această funcţie, de orientare profesională, dar dinamica şi receptivitatea individului rămân esenţiale. Dincolo de discuţia weberiană despre profesionalism şi vocaţie în politică, cursurile de filosofie politică despre liberalism, conservatorism etc. sunt un temei pentru acţiunea politică inteligentă, pe termen lung, mult mai eficientă, pentru cariere solide şi nu exclusiv de circumstanţă. Este un avantaj să ştii termenii, conceptele, complexitatea şi diversitatea curentelor liberale, precum şi istoria gândirii liberale pentru a putea contribui semnificativ la o acţiune liberală, cu suflu şi substanţă.
Buna pregătire este esenţială. Ştim foarte bine, nu există nimic mai practic ca o bună teorie. Pe lângă disciplinele deja menţionate, vreau să evidenţiez importanţa cursurilor de politici publice, capital social, ideologii, cursuri cu revelanţă imediată pentru înţelegerea peisajului politic contemporan românesc, pentru adecvarea la acesta, pentru contribuţiile viitoare la democratizare. Deopotrivă percepţia şi realitatea influenţează dinamica şi receptivitatea studentului. Maturitatea individului este, de asemenea, esenţială. Orientarea profesională este doar un element, calitatea profesorilor altul, alături de curriculum vitae şi de o bună cunoaştere a pieţei muncii cu specificul acesteia, să zicem, de ştiinţe politice, fiind necesare calităţi comunicaţionale şi de relaţionare de nivel înalt, pentru ca percepţia unui student să poată identifica oportuniţăţile oferite de realitate şi nu doar obstacole insurmontabile. Realitatea este întotdeauna ceea ce percepem din realitate, pe de o parte, şi modul în care ne-o creăm, prin identificarea şi chiar prin crearea de oportunităţi.
Între politicile de integrare a tânărului şi realităţile de pe piaţa muncii există mereu o distanţă descrisă prin diverse momente într-un continuum deschis între două repere: evaluarea acestei distanţe ca insurmontabilă şi analizarea acesteia pentru a identifica soluţii. Simplificând, pentru a evidenţia un aspect important, aş spune că absolvirea unei facultăţi este ca un bilet de autobuz : 1. se poate să nu fie folosit în timp util, pierzându-şi « valabilitatea », 2. individul îl poate folosi luând autobuzul potrivit pentru destinaţia corectă, 3. acesta poate întreba incorect luând autobuzul greşit, 4. sau, individul poate întreba corect, dar primind un răspuns greşit să fie deturnat, 5. poate ajunge la destinaţie şi să descopere că acolo nu există ceea ce se aştepta ; şi posibilităţile nu sunt epuizate, complexitatea realităţii resfrângându-se într-o complexitate a şanselor, ce se prezintă mereu ca nişte deschideri relative.