Crimele politice, deportările, bătăile, ameninţările, teroarea, tentativa de ucidere a spiritului şi a spiritualităţii româneşti au făcut din comunism cel mai criminal regim politic din istoria României. După al Doilea Război Mondial am petrecut vreme de aproape 50 de ani în comunism, timp în care generaţii de oameni, milioane de români, s-au născut şi au fost formaţi de vechiul sistem. Cândva a fost vremea lor, acum însă majoritatea celor din generaţia comunistă este retrasă din viaţa activă.Timpul nu i-a iertat nici pe ei, tinerii ajunşi părinţi au devenit bunici şi pe alocuri străbunici de nepoţi. Au intrat în umbră. Acum sunt pensionari. Cine e de vină oare că o mare parte din viaţa părinţilor şi bunicilor noştri a ajuns la groapa de gunoi a istoriei? Ce au lăsat în urmă aceaste generaţii formate în perioada comunistă?
Puţini, foarte puţini au fost cei care şi-au păstrat în mod remarcabil înalta calitate umană dezaprobând şi respingând public metodele şi practicile comuniste ale sistemului criminal, dar au fost trădaţi de o majoritate ce a ales să coabiteze de multe ori nu doar prin tăcere. În timp ce colegi de generaţie au înfundat puşcăriile, umilinţa la locul de muncă, acasă, pe stradă, mulţi alţii au ales să participe la consolidarea şi împământenirea practicilor comuniste. Oare câţi dintre părinţii, bunicii, rudele noastre mai în vârstă au participat activ din perspectiva unor colaboratori, turnători, securişti, torţionari, miliţieni la consolidarea unui sistem unanim acceptat până la urmă ca fiind nociv în esenţă? Trădătorii, viermii comunişti au participat activ la marele experiment comunist nu pentru că ar fi fost pătrunşi de cine ştie ce ideologie, ci pentru a beneficia de ceva privilegii ieftine, mărunte.
În faţa destinului, de cele mai multe ori, nu poţi decât să ridici fatalmente din umeri , puţini sunt cei care au tăria morală să-şi provoace soarta. Comunismul, la noi, a scos însă ce a fost mai urât în oameni. Românii i-au trădat pe români pentru o pungă de făină! Un sistem comunist totalitar crâncen ca cel din România nu se putea sprijini pe o mână de oameni cuminţi, el cerea o mulţime de fruntaşi gata oricând să-i arunce în lagărele comuniste pe colegii de muncă, vecinii de bloc, rudele neastâmpărate uneori şi pentru 2 sticle de ulei.
În şedinţele de partid din cadrul fostelor întreprideri şi fabrici comuniste multe voci se luau la întrecere lăudând sistemul și metodele de succes din ciclul de producţie, sperând astfel la o mai bună plasare ierarhică. Iniţiativa avea multe şanse de reuşită dacă laudele la adresa partidului erau însoţite de critici publice la adresa unor colegi care sfârşeau astfel în ghearele sistemului de reeducare.
Regimul securist-comunist a reuşit să manipuleze, să dezbine şi să stăpânească prin truda multor călăi si trădători, mercenari ai manipulării si dezinformării. Autorii principali ai distrugerii morale și fizice ai naţiunii române sunt încă printre noi. Momentul Decembrie 1989 nu i-a descurajat. O mare parte din puterea economică și politică a ţării a căzut în mâna acestor foşti torţionari. Timpul însă nu îi iartă, ajunşi la vârste înaintate sunt măcinaţi de boli şi suferinţe. Mai toţi miliardarii de carton ai României au fost activi politic în perioada comunistă. Toţi sunt sau par a fi produsul unei schizofrenii generalizate pe care o presupune viaţa într-un regim totalitar comunist pe care l-au sprijinit şi de beneficiile căruia s-au bucurat din plin. Asta în timp ce alţii au suferit crunt.
Din spaţiul public Adrian Păunescu şi CV Tudor sunt nominalizaţi poeţii de curte ai regimului comunist, principala tribună de manifestare a pseudonaţionalismului manipulator al perioadei ceauşismului târziu. De unul am scăpat, a murit trist ca un "geniu" neînţeles, după ce a încercat să ne convingă în zadar că şi el a suferit alături de tot neamul, dar în tăcere, celălalt ajuns nărod se manifestă lugubru şi se face de râs cu fiecare apariţie de care ţine neapărat să aibă parte în mijloacele media. Corneliu Vadim Tudor nu pare să aibă nici o insomnie după ce le-a dedicat fostului dictator şi partidului comunist volume întregi de laude sub formă de poezii infecte. Sigur, lista foştilor securişti de serviciu e lungă, mulţi dintre ei regăsindu-se mai ales în spaţiul politic. Dar parcă dintre toţi Ion Iliescu este cel mai sinistru comunist, ascunde cele mai macabre secrete, poartă cea mai mare vină, este cel mai groaznic personaj din istoria recentă, un bolşevic cu un un zâmbet înfiorător. Din păcate, la cei 85 de ani împliniţi şi la 23 de ani de la Revoluţie, Ion Iliescu este încă implicat activ la cel mai înalt nivel în viaţa politică, încă mai are un cuvânt greu de spus şi decizii de luat. Am totuşi şi o veste bună pentru noi în ceea ce îl priveşte pe fostul Secretar de Partid, timpul nu lucrează în favoarea lui. Cu siguranţă, mai devreme decât mai târziu Ion Iliescu ne va părăsi …în curând Ion Iliescu va muri!
Astfel, vechea gardă comunistă va pierde cel mai de seamă reprezentant al ei. Rămâne că timpul le va rezolva până la urmă pe toate.
