Radioul este unul dintre puţinele mijloace informative, mai acceptabil decât televizorul, deoarece nu te agresează vizual, aşa cum imaginile transmise pe ecran în combinaţie cu mesajele rostite pot fi bune unelte pentru a crea false realităţi. Ambele au rolul de a te conecta la realităţi pe care nu le poţi accesa decât într-un mod mediat. De mult timp am optat doar pentru radio, având totuşi şi faţă de acesta anumite rezerve. Mă interesează anumite posturi, care în afară de muzicile pe care le gust doar dacă sunt în acord cu preferinţele mele, îmbină emisiuni de tot felul, de la cele de ştiri până la cele matinale cu dedicaţii muzicale.
Un astfel de post este Antena satelor, pe care l-am descoperit întâmplător, tot butonând şi căutând posturi mai interesante. Pentru persoanele care vor să fie la modă tot timpul, conectate în permanenţă la realitatea curentă, un astfel de post poate părea retrograd, deşi în emisiunile despre economia rurală se dezbat tot felul de subiecte, multe dintre acestea fiind discuţii despre gospădăria ţărănească care ar trebui să mai iasă din când în când din logicile economice autarhice.
Cel puţin la nivelul discursurilor radiofonice, lumea rurală este totuşi deschisă la provocările lumii moderne, chiar dacă de multe ori cei care trăiesc la ţară nu ştiu de unde să o apuce. Dar parcă eu, oraşeancă fiind, aş fi expertă în modernisme! Multe informaţii transmise de acest post (pe o lungime de undă greu de găsit!) se referă la sate situate în regiuni istorice diferite, particularizarea discursului în funcţie de fiecare sat – de pildă comuna Pericei din judeţul Sălaj este renumită pentru producţia considerabilă de ceapă (există chiar o statuie în formă de ceapă, totemul comunei Pericei) – parcă face din fiecare comunitate rurală o realitate în sine, cu o identitate proprie.
De asemenea, dezbaterile despre randamentul viilor ocupă un loc destul de important în grila acestui post. Cu ocazia asta am aflat că vinul din zona Şimleului Silvaniei, un orăşel din judeţul Sălaj, este foarte apreciat. Dar mult mai bine este receptat, evident şi datorită renumelui şi tradiţiei viticole îndelungate, vinul produs pe lângă localitatea Odobeşti, mai sus de Focşani, reşedinţa de judeţ.
Cu o anumită ocazie m-am ocupat de fenomenul asociativ din agricultură, cu aplecare către domeniul viticol. Pentru a observa chestiunea mai bine m-am deplasat la faţa locului, în judeţul Vrancea. În afară de faptul că treburile tehnice mă depăşeau, în discuţiile cu preşedinţii de asociaţii viticole, asezonate cu mici degustări de vin – trebuie să recunosc că au fost cele mai plăcute – am observat câtă preocupare există pentru acest domeniu, care nu este doar una economică, ci şi afectivă şi de ce nu, identitară. Unul dintre domnii care conducea o asociaţie ne povestea că interesul pentru viticultură, în cazul lui, este unul generaţional, o parte din membrii familiei sale extinse ocupându-se în mod tradiţional de cultivarea viilor. De asemenea, la degustat, ritualisticile sunt foarte importante. Vinul se toarnă în pahare speciale, se analizează buchetul, după aceea se gustă foarte delicat. Lumea vinului este una tipic masculină! Poţi să accesezi aceste medii, ca observator extern, şi să constaţi că o resursă în primul rând economică în fapt are şi o încărcătură culturală, identitară.
Drumul asociaţiilor de tot felul, zootehnice, viticole, agricole etc., este unul anevoios, împresurat de legislaţii etatiste defectuoase, de o lipsă de experienţă istorică asociativă voluntară, neîncredere comunitară etc.
Asemenea discuţii au loc la acest radio. În plus, se vorbeşte destul de des despre târguri alimentare şi artizanale, organizate din păcate doar ocazional, unde se vinde ceea se se produce individual în gospodăria ţărănească sau în cadrul unor asociaţii. De exemplu, magazinele sibienilor cu produse lactate şi de carne, cred fac că fac parte dintr-o structură asociativă zootehnică. Mi se pare rentabil! Mai ales că mănânci mai sănătos, niţel mai scump, dar simţi că încurajezi şi economiile locale.
