Furnica cea harnică, după un an de muncă trudnică, se ducea în Franța la schi. În drum spre aeroport, când să se urce în BMW-ul său german, se întâlnește cu greierele care după un an de cântec și trândăveală se întorcea pe jos, cam amețit de aerul tare în care băuse cele zece halbe cu prietenii săi.
”Unde te duci, coană furnică?”
”În Franța la schi, trântore!”
”Bine, furnico. Distracție plăcută. Auzi? Dacă-l vezi pe acolo, pe unu' La Fontaine…Spune-i că să-l ia draq!”
Ce legătură are fabula asta cu noi esticii? Sau cu grecii bunăoară? Păi are. Greierele are câteva mii de ani sau mai mult de cântat. Așa a trăit el, înțelegeți? Și nu a fost nici o problemă. Dar globalizarea, multiculturalitatea, l-au pus față în față cu furnica. Furnica nu a stat degeaba în tot timpu' ăsta: a făcut BMW-uri, Mercedes-uri, mă rog și Citroen-uri, Concorde-uri, chestii de-astea. N-a avut de la început materie primă pentru ele. Așa că a muncit pe brânci, s-a luptat și a reușit să aducă resurse tocmai din Africa, America, Asia. Erau și pe acolo greieri, dar furnica a aranjat ca aceștia să nu mai cânte un timp, ba chiar nici să nu mai mănânce peste măsură ca să poată munci mai mult la extragerea și prelucrarea resurselor de care furnica avea nevoie la ea acasă. Și pentru că în felul ăsta avea ea, furnica, mai mult timp la dispoziție, s-a gândit că o brumă de civilizație ar fi bună. Și furnicile au devenit civilizate: legi, reguli, proceduri, standardizare, simplificare, au făcut ca furnica să aibe un trai mai bun și mai sigur. Greierii nu. Sunt răi. Ăia din Africa Centrală sunt sălbatici, se luptă între ei, în Africa de Nord lucrurile nu stau mai bine. Furnica a trimis în primăvară acolo cei mai bravi luptători ca să-i elibereze pe greieri, să le aducă democrația pe care ăștia nu voiau să o cunoască. Cei din America sunt leneși, nu mai vor să muncescă cum i-a învățat furnica demult când i-a adus din Africa. Nici ăștia din Europa nu sunt mai de soi: leneși, hoți și corupți. Furnica le-a oferit împrumuturi, din ce în ce mai mari și ei greierii s-au împrumutat de la ea, că de, le era mai cald, iarna aveau și ei un lemn de pus în foc și acum nu mai au de unde să dea banii înapoi, nesimțiții. Se pare că în medie greierul din Grecia cântă cam 2.017 ore pe an, mai mult decât muncește orice furnică din Uniunea Europeană (furnicile din Germania au o medie de 1.408 ore, iar cele din Olanda 1.377 de ore). Cu toate astea nu pot da banii înapoi. Și colac peste pupăză, furnica, tot după câte se pare, se bucură de pe urma cântatului oferit de greiere.
În România bunăoară, greierele care cântă pentru o furnică într-o poziție de răspundere are în medie cam 12-14 ore pe zi de cântat.
Prin 1995, un greiere românesc s-a angajat la o întreprindere de furnici americane, care făceau chiftele. Cele mai bune din toată lumea. Muncea greierele zi de vară până-n seară și chiar mai mult. Într-o zi, s-a stricat un grill. Fiind sâmbătă, când furnicile care repară grilul nu muncesc, greierele s-a găsit mai cu moț să repare grillul. A fost aspru pedepsit pentru că nu a respectat procedurile, dar în secret a fost lăudat pentru că nu a oprit producția de chiftele două zile la rând. Mai târziu, greierele a fost avansat. Pur și simplu i s-a pus un costum de furnică și acum stătea printre furnici. La început a dat un greiere afară pentru că nu zâmbea după regulament. Pe urmă a dat afară o sută de greieri pentru că nu mai erau profitabili. Și a văzut El că e bine. Zilele au trecut, Greierele în costum de furnică devenea tot mai important, dar ceva nu era cum trebuie. Uitase să cânte. Mai încerca câteodată, rar, cu ceilalți greieri, dar aceștia nu mai înțelegeau nimic. Era tot mai străin acolo, așa că de la un timp nu a mai ieșit de loc cu ei. Ei oricum erau hoți, trăgeau de timp, se fofilau, nu acceptau să stea peste program, îi era rușine de ei. Întreprinderea nu le dădea decât câte o grăunță pe zi, ca să le țină de foame până la următoarea zi, dar era normal. Ei erau GREIERI. Scârbos! El avea acum 100 de grăunțe pe zi. Nici nu le putea mânca pe toate, dar era normal: El era FURNICĂ acum. Petrecea din ce în ce mai mult timp printre furnici. Nici familia lui de greieri nu prea îl mai vedeau. Erau și ei pe cale să devină Furnici. Cei mici erau deja la școală. După școală se duc la altă școală, de după școală. Nu știe exact ce învață ei acolo la școală, sau la școala de după școală, dar desigur că nu poate fi decât bine. Vor fi furnici. Nu-și mai pierd vremea cu cântatul așa cum făcuse el când era mic. Acum ei lucrează cât e ziua de lungă pe computer, pe tabletă, pe telefon. Sunt independenți și tot mai eficienți. E important să fie liberi, să înțeleagă democrația de care au parte furnicile civilizate.
Și zilele trec. Greierele-Furnică e bătrân acum. Nu prea mai vede bine, uită…nu prea se mai descurcă. Așa că Greierii-Furnici care acum au crescut mari, l-au dus într-un azil frumos. E mai practic așa. Trebuie să înțeleagă. Înainte…nu mai știa cum era înainte.
Aveți cumva impresia că este o apologie a comunismului, a corupției, a lenei? O argumentație împotriva democrației și a occidentului? Nu. Este însă o observație: principiile capitalismului, fără valorile familiei, fără morala și virtuțiile promovate de orice religie importantă de pe planetă (valori la care occidentul renunță încet încet), nu valorează doi bani. Paradoxul este că odată cu libertățile pe care tinerii din ziua de azi le clamează și le obțin, ei de fapt pierd încet încet orice tip de libertate. Homosexualii nu trebuiesc discriminați, dar trebuie să înțeleagă că homosexualitatea nu este o normalitate. Deci nu este o problemă că sunt homosexuali, dar familia tradițională are rațiunea ei. Este vorba despre perpetuarea și securitatea speciei. Pot trăi împreună ca homosexuali și fără să întemeieze o familie recunoscută religios. Acumularea de capital și proprietatea nu trebuiesc limitate sau interzise de sisteme politice sau economice, dar depășirea unor limite ține de valorile morale și etice promovate de familie și religie, de societatea tradițională. Atunci când un individ strânge o avere de câteva miliarde de dolari, nimeni nu trebuie să-l cenzureze în afară de el însuși. Și nu poate face asta decât dacă aderă la un asemenea sistem de valori. Companiile multinaționale și statele pot deposeda de resurse și capital uman regiuni sau comunități întregi de oameni, dar într-un final, ele sunt conduse de oameni, care le pot gestiona din punct de vedere etic și moral numai dacă aderă la un asemenea sistem de valori. Un sistem politic dictatorial poate fi de succes dacă este condus de oameni de un înalt nivel etic și moral, după cum un sistem politic considerat democratic poate afecta negativ comunități întregi care îl populează.
Familia și religia va să zică își au locul lor bine stabilit în societate și e bine să nu uităm lucrul ăsta, sau să îl demonetizăm.
