Omul modern este mitraliat în mod abuziv cu ştiri catastrofice menite să îl încarce cu o tensiune negativă. Astfel de dimineaţa devreme si până seara târziu aflăm din mijloacele media vazută, scrisă şi auzită că prezentul dar mai ales viitorul imediat vor nărui omenirea.
Recesiunea economică globală pare sa fie cel mai la modă subiect, am aflat deja că vom fi loviţi curând de criza alimentară, de ceva timp gheţarii se topesc şi deci clima devine extremă, posibilitatea unui nou Război Mondial nu mai surprinde pe nimeni, explozia demografică la nivel planetar va duce implicit la complicaţii multiple nedorite, Uniunea Europeană ba stă să se destrame şi ăsta e un lucru rău, ba se va consolida şi nici asta nu pare sa fie o treabă tocmai bună după părerea unora.
Ştirile de genul ăsta nu mai miră pe nimeni însă ne sperie pe toţi. Ni se sugerează că finalul e undeva aproape. Trece omenirea astăzi prin cea mai neagră perioada a ei?
Sincer mă îndoiesc.
Pe scara evoluţiei omului fiecare perioadă a avut particularităţile şi problemele ei. Dacă în trecut conflictele interumane se rezolvau cu tăişul sabiei, astăzi neînţelegerile zilnice care apar sunt reglementate de un întreg sistem instituţional de neconceput în trecut.
Într-o bună măsură dar şi în limita timpului disponibil plecăm în vacanţă, ne plimbăm cu maşina, călătorim cu avionul, participăm la concerte, mergem la muzee, ne ocupăm de copii, avem hobby-uri etc. Toate acestea sunt plăceri la care înaintaşii noştri nici măcar nu visau. Medicina modernă este infinit mai performantă iar ştiinta ne permite luxul accesului la tehnologii de ultima generaţie. Deci putem afirma că societatea modernă oferă individului o calitate si un confort vieţii ne mai întânlite până acum.
Cu toate acestea merită spus că asupra omului modern se exercită un tip de acţiune nemaivăzută în trecut. Suntem supuşi în mod constant unui stres de multe ori excesiv iar asta produce efecte negative la nivel organic şi fiziologic. Senzaţia de stres se regaseşte peste tot si ne loveşte pe toţi: observaţia că timpul curge prea repede, mania evadării în camera personală, dorinţa constantă de a avea o viaţă mai simplă, o oarecare idealizare a trecutului, prea puţin timp dedicat propriei persoane sau familiei etc.
Cel mai la îndemână, stresul se poate identifica prin sentimentul constant de grabă. E de ajuns să ne oprim pentru câteva clipe din vânzoleala zilnică şi să privim în jurul nostru. Toată lumea este într-o mişcare continuă vecină cu alergătura. O nebunie generală. Senzaţia că nu ne mai ajunge timpul este copleşitoare.
Este adevărat că, la acelaşi gen de stres oamenii reacţioneaza diferit, unii dorm sforăind alţii se perpelesc toată noaptea. Aşadar suntem înzestraţi diferit în faţa unicului inamic.
Printre alte remedii tradiţionala vacanţă pare a fi soluţia izbăvitoare: psihicul intră într-o uşoară dulce plictiseală, găsim timp pentru noi şi ceilalţi, privim in jur cu o calmă superioritate, devenim în sfârşit raţionali. Cu cât reuşim să ne deconectăm de realitaţile vieţii de zi cu zi cu atât o să ne fie însă mai greu să ne revenim în prima zi de după concediu. Intrăm aşadar într-o altă problemă a omului modern : depresia.