Războiul Crimeii s-a terminat

Faptul că Turcia își manifestă interesul pentru Brics, iar acest interes e salutat imediat de Rusia are pentru noi o importanță greu de supraestimat. Să nu uităm: Războiul Crimeii (1853–1856) a început între Rusia și Turcia și a fost momentul în care, așa cum evidențiază unii istorici (Eberhard Straub), s-a născut discursul despre „valorile occidentale”. Pentru noi, așa cum o spun toți istoricii, a fost momentul care a făcut posibilă ROMÂNIA (cu „â”) ca stat occidental modern. Acum, pentru prima dată după 1856, Turcia se plasează de partea Rusiei în noul război al Crimeii. Și noi cum înțelegem, și cum ne înțelegem pe noi în acest nou context?
Ca stat occidental modern (multiplu pleonasm), România nu s-a putut înțelege până acum, oficial și oficios, decât întocmai precum în contextul nașterii sale, anume rusofobă și occidentolatră. Cu două excepții: când și-a câștigat independența, trădând Turcia formal suzerană căzută în dizgrația Occidentului și când și-a urmărit unitatea națională, trădând „partenerul strategic” de atunci, cel germano-austro-ungaro-turc (ce repede uităm de turci când ne referim la momentul 1916 ..). „Noi ne hrănim din trădare, domnișoară procuror” … S-ar putea spune că nici n-avem altă sursă, de vreme ce prin occidentalizarea statală ne-am trădat propriul mod de existență ca popor. Sau poate că nu? Continuăm și azi dezbaterea începută acum fix 100 de ani cu Lovinescu și care i-a dus pe unii la lozinci, iar pe alții pe culmile disperării, deși în esență voiau același lucru: o Românie modernă? Ori, mai degrabă, o studiem ca să înțelegem mai bine ce s-a întâmplat cu noi și ce avem de făcut acum, când miza acelei dezbateri nu mai există?!
Exasperat de felul în care și după 200 de ani de la distrugerea Vechiului Regim obsesia revoluționară marca dezbaterile despre prezentul și viitorul Franței, obturând șansele de a găsi răspunsuri adecvate la provocările actualității, istoricul Francois Furet anunța în 1989 că „Revoluția Franceză s-a terminat”. Ar fi timpul să înțelegem și noi, în cele din urmă, cu Oswald Spengler, Arnold Toynbee, Carl Schmitt și Emmanuel Todd același lucru: Occidentalizarea Românească s-a terminat. Să facem deci ce e de făcut, pentru a ne păstra unitatea și a ne recâștiga neatârnarea: să mergem, cum scria Nae Ionescu – pe urmele istoricului Nicolae Iorga, a cărui naștere o prăznuim astăzi – la Belgrad, Sofia și (ar scrie și el azi) Budapesta, și „mai ales la Ankara”. Și de acolo, cu ROMANIA, mai departe …
Sursa: FB

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

hehey