Părintele Dmitri Smirnov (Rusia): „Toate revoluțiile se fac după același calapod masonic”
A. Komov: Care sunt originile spirituale, intelectuale și ideologice ale Revoluției din Octombrie?
Pr. Dmitri: Cele spirituale, în viziunea mea, derivă din faptul că odinioară Rusia a fost o țară ortodoxă. Ce ar însemna asta? Creștinismul rus în tradiția sa ortodoxă constituia codul de conduită de viață, pentru larga majoritate a oamenilor ruși. Ei se aflau sub influența acelor oameni care se consideră conducătorii popoarelor. Însă de la un timp, aceștia au început să-și zică „intelighenția”, de la cuvântul „a gândi”, adică ei sunt tocmai cei care gândesc, iar întrucât cărți în limba rusă despre așa ceva nu existau, ei citeau cărți în franceză, germană, mai rar – în engleză. Ei s-au pătruns de logica și frumusețea gândirii scriitorilor respectivi. Chiar și împărăteasa Rusiei a făcut pasiune pentru ei, dar și țarul rus, Piotr Alexeevici, pe care Europa îl numește cel Mare, și asta pentru că el a căutat să introducă și chiar a introdus în Rusia ceea ce a însușit în Occident, inclusiv a lichidat instituția patriarhiei. Anume această măsură l-a făcut pe Maximilian Voloșin să-l numească drept primul bolșevic. Însă nu toți oamenii care gândesc sunt de acord cu această apreciere.
A. Komov: Solonevici, în cartea lui „ Monarhia populară”, pe care am recitit-o recent, arată în detaliu că acea măsură a lui Petru I reprezintă rădăcina multor probleme, care există până în prezent în Rusia.
Pr. Dmitri: Bineînțeles, pentru că el a creat un anume tip de sistem imperial, care funcționează într-o măsură considerabilă până în prezent, la fel cum în Germania multe dintre legile adoptate pe vremea lui Hitler funcționează până în prezent.
A. Komov: Desigur, așa cum e, de pildă, cu interzicerea educației în familie, care rămâne în vigoare până la ora actuală. Respectiva interdicție a fost instituită de către Hitler și este încă în vigoare.
Pr. Dmitri: Anume asta am avut în vedere. Pur și simplu nu este cazul să aprofundăm acest subiect. Așadar, iată primul aspect. Poporul rus s-a pomenit sub influența acelor oameni, care urmau să-l călăuzească spre Împărăția lui Dumnezeu, însă aceștia s-au apucat să-l îndrepte spre crearea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Adică, este vorba de o idee masonică în stare pură, care prin excelență este una anticreștină. Anume aici a început procesul. Ceea ce a și condus încetul cu încetul spre lovitura de stat din octombrie. Momentul respectiv a reprezentat punctul culminant, fiind vorba de o criză. Componenta spirituală: poporul se dezice de Dumnezeu, de Biserică. În acest sens, unul dintre textele-manifest este romanul lui Lev Nikolaevici Tolstoi „Învierea”, el, de fapt, scriindu-și propria Evanghelie. Adică autorul respectiv a fost un soi de apostol, sau, așa cum i s-a spus pe bună dreptate, „oglinda revoluției ruse”. Când citești anumite lucrări ale lui Lev Nikolaevici, deja poți observa: iată fructul s-a copt.
Acum, despre componenta intelectuală. Și aici totul este limpede. Asta pentru că poporul simplu, care avea de regulă doar studii primare, nu putea să facă față intelectualității, nu scria articole pentru ziare. Printre intelectuali au fost, însă, și oameni ca Mihail Osipovici Menșikov, care a fost executat printre primii fără nici un fel de judecată sau anchetă. El scria articole și despre patriotism, și despre creștinism, și despre flota rusă, și despre dragoste. Însă majoritatea celor care scriau, criticau și negau totul. Pentru ei și țarul era rău, și împărăteasa, și toți miniștrii. Chiar și acel ministru, pe care ei înșiși îl alegeau sau îl numeau, peste o săptămână devenea unul rău.
Pentru ei chiar și Nikolai II, care este un sfânt, e rău. Unii până în prezent vorbesc de la microfoane, la TV și radio precum că țarul ar fi fost și plin de metehne, și lipsit de voință. Dar ce contează toate acestea? Echipajul trebui să dea ascultare căpitanului. Împăratul este al doilea în ierarhie după Dumnezeu. Și cu asta – basta, chestiunea este consumată. Iar cel care nu dă ascultare, dacă au loc operațiuni militare, ajunge în ștreang. După care devine hrană pentru pești. Uite-așa! Altfel nici nu poate fi, de vreme ce ai depus jurământul. Cum adică revoluție? Revoluția este ca o răscoală pe navă. Asta în ceea ce privește aspectul intelectual.
Iar acum despre ideologie.
A. Komov:
Pr. Dmitri: Nu, marxismul este doar un caz particular. De fapt, în spatele acestuia stă anume ideologia masoneriei. Pur și simplu marxismul reprezintă un model economic (având un conținut ideologic) destul de articulat sub aspect logic, acesta având un anume farmec asupra cuiva cu studii universitare europene. Iată cheia! Apucă-te și fă. Astfel încât un filosof și gânditor mediocru ca Ulianov a luat totul de-a gata, croind această dogmă în funcție de circumstanțe și transformând marxismul într-o religie. Fiind un om pur rațional, Ulianov nu avea nici un interes pentru masonerie, el nu suferea mistica sub nici o formă. El a fost numit în funcția respectivă, ca de obicei, ca un fel de buldozer. În timp ce Troțki avea o componentă mistică. În plus, acesta e suspectat că ar fi lucrat pentru diverse servicii speciale. În acest sens, Troțki este un om de anvergură. Însă, pentru a doborî Rusia, era nevoie de un fel de Stepan Razin. Iată că Ilici s-a dovedit a fi persoana potrivită. Așadar, omul necesar a fost găsit. Mai rămânea doar să i se dea bani și să i se asigure securitatea. Atât. Lui i se acorda tot sprijinul. La fel cum astăzi este ajutat Mișka Saakașvili. Un om absolut ciudat, da-i-ar Dumnezeu sănătate. Aici totul e clar. La fel ca și în cazul lui Elțîn. Un om bolnav, foarte bolnav. Nu știu dacă este vorba de stadiul doi sau trei, pentru că aș fi avut nevoie de cel puțin cincizeci de minute pentru a mă putea pronunța, fiindcă mă pricep la așa ceva. Anume astfel de oameni sunt selectați, aceștia fac tot ce li se spune.
Iată componenta intelectuală, spirituală și ideologică. Iar sursa acestui fenomen este Satan.
A. Komov:Vorbim despre rădăcinile fenomenului, nu-i așa, părinte?
Pr. Dmitri: E clar că acestea sunt la suprafață, ca la mesteceni.
A. Komov: Iată că și mausoleu și-au făcut, după chipul vechiului zikkurat. Și nu doresc nici până în prezent să-l înmormânteze pe Vladimir Ilici. De ce credeți că se întâmplă așa?
Pr. Dmitri: Păi este vorba de o religie.
A. Komov: Și cine o mai mărturisește la ora actuală?
Pr. Dmitri: O mărturisesc sacerdoții lor care au mai rămas în viață.
A. Komov: Îmi amintesc, părinte, că acum câțiva ani am pledat împreună la o masă rotundă organizată la Duma de Stat pentru ca Vladimir Ilici să fie scos de acolo și poate chiar să fie construită o capelă în locul respectiv.
Pr. Dmitri: Nu, nu, ferească Dumnezeu!
A. Komov: Dar de ce este imposibil ca Lenin să fie luat de acolo chiar acum?
Pr. Dmitri: De ce este imposibil? Cum adică imposibil? Dați-mi un hârleț și îl mut eu de acolo. Ar fi un efort greu pentru mine, deoarece am aritmie cardiacă, dar dacă mi se va spune: „Dă-i zor!”, m-aș apuca de treaba asta chiar deseară. Cum adică: „imposibil”? Uite, pe Stalin, corifeul tuturor popoarelor, l-au îngropat peste noapte, și nimeni nici n-a crâcnit. Însă la ora actuală în țara noastră s-a creat o anumită situație. Atâta libertate precum e la noi, nu mai există în nici o țară: a) nicăieri în lume și b) în Rusia nu a existat niciodată. Iată de ce vor crâcni, și încă destul de mult. Însă conducătorii noștri, ca niște politicieni înțelepți, nu doresc nici un fel de tulburări, deoarece într-adevăr, rămășițele corpului lui Lenin nu sunt atât de importante, încât de dragul lor să provoci chiar și niște tulburări neînsemnate. Eu, de pildă, sunt în totalitate pentru așa ceva, dar una e părerea mea personală, pe care o pot exprima ca un om liber a unei țări libere, și cu totul altceva e atunci când este vorba de politiceni, care se ocupă de așa ceva. Ei știu mai bine.
A. Komov: Recent Konstantin Malofeev, pe care îl cunoaștem foarte bine ambii, a devenit liderul mișcării „Vulturul Bicefal”, care își propune să propage ideea monarhistă în Rusia, reabilitarea monarhiei în Rusia. Ei inițiază la modul serios o campanie, care să pregătească opinia publică astfel, încât după următorul termen al lui Vladimir Vladimirovici, în 2024, să convoace o Adunare constituantă și să instituie monarhia în Rusia. Poate atunci s-ar rezolva cumva problema și cu Lenin.
Pr. Dmitri: Nu știu. Sincer vorbind, personal mă interesează mai puțin așa ceva.
A. Komov:Ce anume? Monarhia?
Pr. Dmitri: O asemenea variantă. Eu nu înțeleg prin ce forma noastră de organizare statală se deosebește în mod substanțial de monarhie.
A. Komov: De fapt, în esență ea deja este o monarhie.
Pr. Dmitri: Ei, vedeți.
A. Komov: Pur și simplu ar trebui de adăugat o anume dimensiune sacră.
Pr. Dmitri: Cât privește dimensiunea sacră, asta depinde și de opinia președintelui. Dar el însuși afirmase că nu este adeptul acestei idei. Iar pe de altă parte, din rândurile cui ar fi de ales un monarh?
A. Komov: Păi iată, Dumnezeu va arăta.
Pr. Dmitri: Ei, dacă există negocieri directe cu Cel care urmează să arate… Mi se pare că pentru a renaște monarhia, trebuie să ne rugăm pentru ea, iar cât privește luarea în calcule a termenelor dintre campaniile prezidențiale, asta ar fi în stil bolșevic.
A. Komov: Dar iată că Leonid Petrovici Reșetnikov, care a condus până nu demult Institutul de Cercetări Strategice din Rusia, atunci când președintele Putin îl decora cu un ordin, ei au stat de vorbă timp de o oră. În cadrul acelei discuții, domnul Reșetnikov i-a relatat lui Vladimir Putin că intenționează să se ocupe anume de aceste chestiuni. Totodată, el a subliniat cât de benefică poate fi monarhia pentru Rusia, aducându-i mai multe argumente în acest sens, iar Vladimir Vladimirovici reacționa de o manieră extrem de pozitivă.
Pr. Dmitri: Asta e foarte clar. Deoarece monarhia, în special în versiunea ei imperială, reprezintă singura și cea mai potrivită formă de organizare statală a Rusiei. Însă ar mai fi de precizat următoarele: ce fel de monarhie, electivă sau ereditară? Și apoi, într-o monarhie contează întâi de toate încrederea poporului în monarh și în monarhie. În Anglia, unde tradiția monarhică a existat neîntrerupt, rolul monarhului s-a redus la minimum, deși e prezent, iar regina numește premierul. În Rusia monarhia a existat sub o formă sau alta timp de nouă sute de ani. Însă omul sovietic nu este omul rus. Acesta are în cap doar negare față de monarhie. Și doar foarte puțini oameni, cei capabili să citească din cărți, sunt în stare să ajungă la concluzia că monarhia reprezintă ceva mai bun. Să ne amintim că noi am avut monarhie, iar monarhul era un om sfânt, dar poporul a respins această idee, și nimeni nu și-a apărat monarhul. Nici generalii, nici parlamentul, nici păturile sociale. Chiar și clerul s-a bucurat pentru revoluția din februarie 1917. Iată cum stau lucrurile. Monarhia trebuie să revină în țara noastră, însă acest lucru nu trebuie să fie făcut în mod artificial. Dacă Vladimir Vladimirovici, cu autoritatea domniei sale, va susține acest model, atunci, cu voința, experiența și, aș putea spune, cu stilul său diplomatic strălucit, ar putea realiza acest proiect.
A. Komov:Păi, iată, noi contăm pe el.
Pr. Dmitri: Și ce ar trebui să urmeze?
A. Komov: Să zicem, că el – să-i dea Dumnezeu sănătate – va putea pe parcursul primilor ani să fie un fel de protector al acestui sistem nou.
Pr. Dmitri: Nu știu. În orice caz…
A. Komov:Ceva de genul a ceea ce s-a întâmplat în Spania, atunci când s-a trecut destul de lin de la regimul Franco la monarhie.
Pr. Dmitri: Eu, firește, cunosc poporul nostru, în virtutea slujbei mele. Și pot spune cu toată certitudinea. Deocamdată poporul este pregătit pentru așa ceva chiar mai puțin decât pentru înmormântarea lui Lenin și pentru schimbarea denumirii regiunii Leningrad în Sankt-Petersburg.
A. Komov: Există date statistice, sondaje sociologice, potrivit cărora în ultimele decenii crește numărul adepților monarhiei, la ora actuală aceasta fiind de aproximativ 35 la sută, în timp ce acum vreo zece ani procentul era de circa 24, dacă nu greșesc. Însă printre tinerii de la Moscova și Petersburg ar fi vreo 40 la sută.
Pr. Dmitri: Monarhia, față de alte probleme care există la noi, este o chestiune cu totul secundară. Există sarcini mult mai importante care stau în fața poporului.
A. Komov: Care ar fi acestea?
Pr. Dmitri: Iată prima. Cea mai simplă. Rusia noastră, de la Alaska și până la Polonia, de la Finlanda și până la Ucraina, e acoperită de un strat gros, de cam 20 de metri, de înjurături. Aceasta e noua limbă a omului rus contemporan. Trebuie cel puțin să încetăm a mai înjura, sau, mai bine zis, să vorbim în înjurături.
A. Komov:Așa ceva e mai dificil decât să se reinstaureze monarhia.
Pr. Dmitri: Nu. Pur și simplu fiecare om trebuie să înceteze să mai înjure. Asta nu cere nici un efort. Nu e nevoie de nici un fel de investiții financiare, în general nimic. Acesta ar fi primul aspect. Doi. Trebuie că fiecare femeie tânără să înțeleagă că o căsătorie civilă nu este o căsătorie, ci e forma cea mai rea a prostituției gratuite. Și că dacă dorește să creeze o familie, atunci să și-o creeze. Iar acel bărbat, care dorește să o ceară în căsnicie, să îi fie soț, trebuie să poarte întreaga răspundere juridică pentru asta. Dacă el face această propunere, actul respectiv este perfectat juridic, iar atunci când este vorba despre oameni îmbisericiți – ei se cunună în biserică. Iar dacă soțul își părăsește soția, el este lipsit de totul. Poftim, nimeni nu-i interzice să plece. Însă întreaga avere, toate activele lui, din țară și din străinătate, trec în proprietatea soției lui, iar el își prezintă scuzele de rigoare. După asta el este liber să se însoare a doua oară cu cine vrea, unde vrea, dar el începe viața de la capăt. Și nici nu e vorba de pensie alimentară. Totul aparține ei și copiilor lui. Trei. Pentru a se institui monarhia, trebuie să încetăm a ne ucide unii pe alții. La noi se desfășoară un adevărat război civil. Anual câteva milioane de femei, având binecuvântare soților, își ucid copiii. Pe parcursul unui singur an numărul celor uciși îl depășește pe cel din al Doilea Război Mondial.
Iată toate acestea sunt mult mai importante decât monarhia. Să zicem că vom avea un împărat, însă peste zece ani Rusia își va înceta existența. Asta deoarece nu va mai fi de unde să recrutăm grăniceri, aviatori, nu va avea cine să producă obuze S-500. Nu are cine. Nu există nici pedagogi, nu există nimic. Sunt doar pensionari. Atât. Însă fără toate acestea, abandonarea înjurăturilor, renunțarea la așa-numitele ”căsătorii civile”, apărarea soțiilor și copiilor abandonați, renunțarea la avorturi, fără toate acestea nimic nu va mai fi posibil… Doar așa îi putem arăta lui Dumnezeu că suntem pentru monarhie. Însă dacă toate acestea nu se vor întâmpla, atunci nu va mai exista nimic, nimic nu va mai fi în țara asta, niciodată.
A. Komov: De ce această lovitură de stat s-a produs anume în Rusia și în ce măsură este vorba despre ”un proiect de import”?
Pr. Dmitri: În modul cel mai direct. Toate revoluțiile se săvârșesc din exterior. Oamenii care plătesc pentru realizarea unor astfel de răsturnări în interiorul țării își urmăresc propriile scopuri. Unii ca aceștia își găsesc mereu oameni, care se formează în baza cărților, pe care tot cei dinafară le editează. Inițial ei creează opoziția, după care îi produc pe cei care pot fi numiți HóngWèiBīng (Gărzile Roșii din China – n. trad.), dar și revoluționari, asta contează mai puțin. Toate revoluțiile se fac după același calapod masonic.
A . Komov: Dar de ce s-a reușit așa ceva anume în Rusia?
Pr. Dmitri: Pentru că întreaga lume este împotriva Rusiei. De ce există și sunt atât de populare astfel de idei în Europa și SUA? Dar s-a produs anume în Rusia, deoarece nu mai exista o autoritate de stat puternică. Între timp au fost doborâte mai toate monarhiile, iar cele care mai continuau să existe, slăbiseră. Iată de ce ultimele trei imperii pur și simplu s-au prăbușit. Iar Rusia era dușmanul principal, deoarece ea era într-o măsură considerabilă o țară creștină. În mintea și inima ei era creștinismul. Oamenii nici nu știau nimic altceva. Iar lupta lui Satan cu Dumnezeu are loc tocmai pe acest teren. În acest sens, Rusia este dușmanul numărul unu. Iată, la ora actuală chiar și acel creștinism microscopic, care mai există la noi, și ceea ce avem în gene tot mai constituie un factor iritant. De ce? Pentru că rușii se revoltă mereu contra unor nedreptăți. Cum vine asta? De unde vine dreptatea? Cel care e mai bogat, acela este și cel care ar avea dreptate. Însă rușii consideră că așa ceva este nedrept. Toată lumea consideră că este just să-și cedeze suveranitatea, propriul sistem financiar, uzinele, pământul. Până și copiii au fost dați pe mâna homosexualilor. Adică, alții au cedat totul, dar rușii nu au făcut asta. La noi ăștia nu-și pot organiza nici măcar o paradă gay. Ce e cu toată dezordinea asta, se întreabă unii?
A. Komov: Regimul sovietic a produs o ideologie specifică, numită și religia civilizației sovietice. Care ar fi cauzele și trăsăturile definitorii ale sovietolatriei? Cum ați explica faptul că la distanța de mai bine de un sfert de veac virusul comunismului sovietic mai persistă în Rusia și în alte țări din fostul lagăr socialist?
Pr. Dmitri: Iată cum stau lucrurile. Dacă e să privim structura interioară a oricărui om, vom observa că există câteva nivele. Nivelul superior îl reprezintă moda și măsura în care acesta o urmează. Atunci când privim un om, nu vedem nici diploma lui, nici felul în care se comportă. În clipa în care acesta intră pe ușă, inițial observăm măsura în care este atașat modei. Aici este vorba de stratul superior. Însă omul este alcătuit din mai multe straturi: familia, educația, cultura țării în care locuiește, dar și cea în care a învățat, Europa, America sau Rusia. Toate acestea pot fi observate. Iar la nivelul cel mai de jos se află temelia – religia. Și iată că în cazul omului sovietic, chiar atunci când este vorba de un anticomunist, s-au produs niște mutații. La fel e în cazul liberalilor noștri. Aceștia sunt niște comuniști absoluți, niște troțkiști. Ei posedă toate trucurile. Ei spun ”democrație”, dar sunt gata să-l strivească pe oricine. Ei operează mereu cu un limbaj dublu. Ei inventează tot felul de tehnologii de flibustier, dar în același timp își dau cu părerea asupra a ceea ce este democratic și nedemocratic. De fapt, este vorba despre o pură demagogie. Tot astfel acționează și această pseudoreligie. Deoarece în religia marxist-leninistă nu există adevăr, așa cum nu există nici în păgânism. Oamenii aduc jertfă zeilor, iar sacerdoții lor le spun că dacă vor aduce astfel de jertfe, atunci zeii îi vor răsplăti cu roadele muncii lor, apele Nilului se vor ridica pentru a uda câmpurile și le va acoperi cu nămol. Toate acestea nu sunt decât niște scorniri. Respectivii sacerdoți pretind că atunci când luna acoperă soarele, urmează o nenorocire. Dar și aici e vorba de un neadevăr. De ce ”pseudo”? Deoarece adevărata religie își îndeplinește făgăduințele.
A. Komov:Dar adevărul este unul singur.
Pr. Dmitri: Desigur.
A. Komov:
Pr. Dmitri: Bineînțeles. Asta în timp ce în alte religii există doar sclipiri de adevăr. Dar toate religiile păgâne sunt mincinoase de la început și până la sfârșit. Însă acestea se dau drept religii adevărate, urmărind niște scopuri meschine precum înavuțirea financiară.
A. Komov: Criticii experimentului sovietic se referă de cele mai multe ori la efectele politice și economice ale acelei perioade, operând cu sistemul de referință al democrației occidentale. De ce aspectele de ordin religios, spiritual, metafizic rămân de cele mai multe ori pe plan secund?
Pr. Dmitri: Vorba e că economia și bunăstarea reprezintă treapta inferioară a manifestării firii umane. Iar cea spirituală face sufletul omului să fie apt de manifestări fine care se exprimă prin formule precum ”Dacă cineva îţi dă o palmă peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt”. Întrucât cum să-și asigure hrana știe și un lup, dar cum să-și pună obrazul la bătaie, nu știe nici un animal. De aceea, Creștinismul tinde să-l transforme pe om într-un înger, iar celelalte așa-zise religii tind să-l transforme pe om în demon. Iată de ce acestea dezvoltă anumite aspecte spirituale, doar că de natură demonică, tocmai de aceea mulți dintre adepții lor își încheie viața la casa de nebuni.
A. Komov: În mod curent se consideră că liberalismul și comunismul ar reprezenta două ideologii diametral opuse. Însă la o privire mai atentă putem identifica o serie de coincidențe și complementarități izbitoare. Dumneavoastră cum ați descrie deosebirile și similitudinile dintre cele două teorii politice?
Pr. Dmitri: E vorba de lucruri elementare care au fost observate de mult timp. Ce ar însemna noțiunea ”diametral”? E vorba de cea ce se află la extremități diferite. Dacă e să privim la mâinile noastre, vedem că aici degetul respectiv este în stânga, iar dincolo este în dreapta. Ele sunt diametral opuse, însă dacă să le alăturăm, se va dovedi că acestea sunt identice.
A. Komov: Dar care totuși ar fi deosebirile și asemănările dintre cele două ideologii?
Pr. Dmitri: Deosebirile apar din perspectiva examinării acestora în mod separat. Iar asemănarea constă în faptul că ambele au un singur izvor – satanismul. Și, bineînțeles, asemănarea rezidă în minciună. În general, însă, comunismul este cumva mai onest. În timp ce comunismul constituie o minciună sfruntată, liberalismul reprezintă un soi de înșelăciune vicleană.
A. Komov: Unii cercetători susțin precum că proiectul comunist și-a găsit o continuare logică în proiectul globalist. În ce măsură găsiți întemeiată această opinie?
Pr. Dmitri: Comunismul de asemenea constituie un proiect global. Dar oare Kominternul reprezintă altceva decât un astfel de proiect? Și revoluția mondială ce să fie? Prin ce se disting toate acestea de globalismul de astăzi? Vorba e că proiectul comunist n-a funcționat, deoarece patriotismul popoarelor europene s-a dovedit a fi mult mai înalt decât această ideologie. Adică, nimeni nu era dispus să moară pentru așa ceva. Și atunci a fost inventată o altă paradigmă, cea cu drepturile omului, egalitatea de gen și toate celelalte.
A. Komov: O altă confuzie frecventă în Rusia și în spațiul ex-comunist în ansamblu este atașamentul concomitent al unei părți a populației atât față de Biserică, cât și față de civilizația sovietică prin definiție anticreștină. Ce ar trebui să se întreprindă pentru a se depăși această abordare cel puțin incoerentă? Oare însăși ierarhia bisericească n-ar putea contribui în mod substanțial la depășirea acestor rătăciri?
Pr. Dmitri: Ierarhia bisericească face tot ce îi stă în puteri. Aș aminti că acum o sută de ani Ortodoxia avea trei sute de mii de preoți și călugări, în timp ce la ora actuală numărul lor este doar de 30 de mii, adică de zece ori mai puțin. Noi încă nu am reușit să ne restabilim pierderile. Acum, despre atașament. La nivel genetic, rușii rămân a fi ortodocși chiar dacă uneori nu înțeleg ce înseamnă asta. Întrucât educația pe care au primit-o timp de nouă sute de ani s-a păstrat adânc înrădăcinată în subconștientul colectiv. Și sovietismul s-a înrădăcinat adânc, însă la alt nivel. Altfel zis, dacă e să privim cele două nivele – Creștinismul și religia sovietică – atunci Creștinismul se află la un nivel mult mai profund al temeliei. Acum, ce ar fi de făcut? Trebuie șters din memorie tot ce este sovietic. Totul. Denumirile orașelor, toate monumentele până la ultimul. Și așa mai departe. Manualele noastre de istorie trebuie să arate că a fost vorba de o tragedie a poporului rus, că au sosit niște agenți străini, dotați cu bani străini și, profitând de situația tulbure pe care ei înșiși au creat-o, au produs acea mare tragedie. Este vorba în particular de o situație pe care au determinat-o între alții și bolșevicii, însă rolul de bază le-a aparținut masonilor. Aș aminti că toți membrii Guvernului Provizoriu, cu excepția unui singur om, făceau parte din lojele masonice.
Traducere Iurie Roșca
(Interviul a fost înregistrat pe video la Moscova de către prietenul nostru Alexei Komov, pentru portalul www.flux.md)
Foarte bune si clare explicatiile Parintelui Dmitri.
Multumim!