- Statul sovietic nu este Rusia
Acest adevăr istoric și politic trebuie conștientizat și perceput o dată și pentru totdeauna până la capăt. Acest lucru trebuie să-l facă în primul rând toți rușii, după care și toate popoarele lumii. Caracterul nerus al Sovietcinei trebuie analizat cu aceeași consecvență și determinare, de care au dat dovadă înșiși comuniștii. După care este necesar să fie acceptate toate concluziile esențiale ce reies de aici.
Atunci când în toiul Primului Război Mondial, la Zimmerwald, a fost adoptată acea rezoluție defetistă, atunci când a urmat cunoscuta în istorie cârdășie dintre bolșevici și cartierul general german (vezi onesta și responsabila carte a lui S. P. Melgunov ”Cheia de aur (germană) a bolșevicilor”), atunci când Vladimir Ulianov, sosind la Petersburg, și-a anunțat programul defetist și revoluționar-comunist, ruptura dintre bolșevism și Rusia național-istorică era deja un fapt împlinit. Această ruptură se manifesta în toate sensurile: și în ”Ordinul nr.1”, și în fluxul secret al banilor, și în răscoala din iulie, și în răscoala din octombrie; toate acestea și încă multe altele de acest fel constituiau un sistem unic al unei politici anti-rusești, care este promovată fără întrerupere din acel moment până în ziua de azi. Și, în sfârșit, atunci când în 1922 s-a declarat în mod oficial despre redenumirea Rusiei în Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, acest fapt doar a exprimat adevărut fundamental al orânduirii sovietice: Statul Sovietic nu este Rusia, iar Statul Rus nu este Uniunea Sovietică.
Din acel moment comuniștii nu și-au mai numit nicăieri și niciodată statul Rusia și aveau dreptate în acest sens. De atunci doar cei naivi sau mincinoșii care știu ce fac mai numesc Uniunea Sovietică – Rusia, teroarea și împilarea – ”politică rusă”, intrigile internaționalist-revoluționare sovietice – ”lipsă de loialitate rusească”, spionajul sovietic – ”servicii speciale rusești”, mania grandorii sovietică – ”aroganță rusească”, acaparările teritoriale sovietice – ”imperialism rusesc”. Și numind lucrurile astfel, amestecând Uniunea Sovietică cu statul național Rus, ei se înșeală pe ei înșiși și pe toți ceilalți, își orbesc deputații, miniștrii și diplomații, le impun judecăți eronate, le sugerează decizii imprudente sau pur și simplu fatale, astfel ajutând revoluția mondială… Există un anume soi de jurnaliști străini (dintre cei mai stupizi sau dintre cei mai mincinoși), care repetă până la ora actuală cu orice ocazie nepotrivită că politica celei de-a III-a Internaționale nu este altceva decât ”politica de veacuri a țarilor ruși”. Nimeni n-ar mai fi în stare să le altoiască acestor scribi nici sentimentul de rușine, nici rațiune politică; ei vor pleca din scenă rămânând detractori și mitomani.
Așadar, încă o dată: Statul sovietic nu este Rusia.
Toate societățile umane, toate structurile sociale sunt definite în funcție de scopul pe care îl servesc. Asta se referă atât la corporații, cât și la instituții.
Astfel, o cooperativă obișnuită este o entitate care se ocupă de achiziții și distribuții. Însă dacă aceasta începe să se ocupe de organizarea de jafuri și contrabandă, ea se transformă dintr-o cooperativă într-o bandă de tâlhari și contrabandiști; și atunci firma ”cooperativă” devine o mască și o înșelătorie.
O societate specializată în executarea fotografiilor cultivă această activitate ca pe o tehnică și ca pe o artă. Însă dacă în spatele acestei activități societatea respectivă organizează o ”casă de toleranță” și comerțul cu ”carne vie”, ea se va transformă într-o bandă odioasă și va fi lichidată în orice stat democratic.
Dacă o universitate începe să se ocupe de speculații comerciale, aceasta nu mai e o universitate, ci o bursă de mărfuri.
O societate cu profil sportiv, care se dedică propagandei revoluționare, nu mai este ce se declară a fi, ci un club de complotiști-revoluționari.
Tot astfel, un stat care nu servește binele propriului popor, ci abuzează de puterile lui pentru ”revoluția mondială”, nu este un stat național, ci o organizație perversă și anti-națională. O astfel de comunitate nu este una loială, patriotică, ci una internațional-revoluționară, una trădătoare față de propriul popor și complotistă în raport cu alte state naționale.
Și iată că deja de treizeci de ani statul sovietic nu-și ascunde propriul scop și sarcinile sale de bază. Pentru comuniști Rusia nu reprezintă decât un cap de pod pentru răspândirea revoluției în întreaga lume. Este vorba despre o tabără fortificată ce țintește escapade revoluționare în alte țări. Pentru ei Rusia e ca un stog de fân sau un butoi de inflamabil pentru aprinderea incendiului modial.
Pentru ei Rusia nu este decât un mijloc, nu un scop, un instrument, care urmează să moară în lupta comuniștilor pentru puterea mondială și pentru care aceștia nu au nici un regret. Puterea sovietică nu slujește Rusiei, nu se îngrijește de ea, nu-i protejează cultura: ea distruge minunatele ei biserici străvechi, ea suprimă știința liberă și arta liberă, ea sugrumă intelectualitatea ei care gândește în termeni naționali, nimicește cele mai productive forțe ale țărănimii și supune clasa munciotare unui sistem atât de apăsător, despre care orice stat capitalist nici n-a pomenit.
Ea are nevoie de teritoriul rusesc, de materia primă rusească, de armata rusă, însă pentru propriile scopuri, distincte, non-ruse, extra-rusești, ”internaționale”, revoluționare. Anume pe aceste temeiuri se înalță școala sovietică: copiii trebuie să se pregătească încă din fașă de participarea în revoluții pe meleaguri străine. Pe aceleași baze este construită armata sovietică, acest tăvălug cu aburi al revoluției mondiale, ca și industria sovietică, acest cuib subjugat al materialismului economic și al chimiei militare. Pe aceleași fundamente se edifică în Sovietia ”uniunile muncitorești” înrobite, ”cooperativele” fictive, bugetul sovietic, literatura siluită, arta servilă, presa lipsită de scrupule și, în ultima vreme, biserica falsificată. Anume acestui scop îi servește întregul mecanism monstruos al poliției sovietice, oricum s-ar numi acesta – CK, GPU, NKVD, MVD, MGB – și, în sfârșit lagărele de concentrare pline de mucenici, împrăștiate pe tot întinsul țării…
Aici n-avem ce demonstra sau supune polemicii. Acest adevăr pur și simplu trebuie să ajungă la rațiune, să fie spus până la capăt și supus judecății conștiinței.
Așadar, să gândim totul în acest sens până la capăt.
(va urma)
Traducere de Iurie Roșca
