Am vorbit, în episoadele trecute despre cele trei forţe aflate în acest moment într-o gigantică încleştare: socialismul internaţional, islamul şi identitarii. Am arătat, cu exemple, cum elita occidentală este cea care pune în pagină politica de islamizare a Occidentului, în paralel cu slăbirea acestuia prin transformarea omului şi a societăţii în nişte caricaturi neputincioase, ridicole, groteşti.
Am vorbit mai ales despre elitele financiare-politice-academice- media-civice, despre personajele aflate în zonele de decizie economică, politică, administrativă care împreună impun dictatorial politica amintită mai sus.
Dar acest socialism internaţional cu gulere albe are şi un braţ înarmat întru totul asemănător teroriştilor musulmani: extremiştii, sau radicalii de stânga terorişti, mai precis puzderia de grupuri marxiste, marxist-leniniste, marxist-maoiste, troţkiste, anarhiste, feministe, lgbt-iste, ecologiste etc., practicând, printre altele, terorismul militar (bombe, arme de foc, arme albe, arme biologice, chimice, radiologice etc.), cultural, sexual, rasial. Le regăsim în fiecare stat occidental. Se manifestă public cu violenţă, atât în limbaj cât şi în manifestare. Fac mitinguri şi marşuri când vor muşchii lor, fără a fi oprite sau pedepsite, distrug, incendiază, răspândesc teroarea, promovează un discurs cu adevărat al urii şi exterminării celorlalţi, urăsc creştinii, familia, identitatea, etnicitatea, naţiunea, evreii, ordinea, valorile tradiţionale.
Mai nou, le-am găsit şi le regăsim permanent în manifestări entuziaste faţă de migraţia masivă a musulmanilor.
Terorismul militar european de după 1950
Ştim că stânga, preocupată, zice ea, de binele omului şi al popoarelor, strigă de zeci de ani: Fasciştii! Rasiştii! Naziştii! – speriindu-ne de cele ce pun la cale şi sunt gata să înfăptuiască nişte presupuşi extremişti de dreapta. Iar astăzi strigătele ei se aud parcă mai tare ca niciodată. Oricine îndrăzneşte să vină cu o observaţie, critică, protest faţă de politica UE sau a statelor din Vest, copios dominate politic şi administrativ de socialişti, pe faţă, sau în piei de alte animale politice, este automat, – şi cum ar putea să fie altfel?! – rasist, fascist, xenofob, nazist.
Dacă vom urmări însă traiectoria mişcărilor revoluţionare, revoluţiilor, atentatelor, comploturilor, regimurilor dictatoriale, vom constata că întreg secolul 20, de la un capăt la celălalt, este marcat de sutele de milioane de victime ale socialismului sub diversele lui forme.
Mă voi opri cu altă ocazie asupra primei jumătăţi a secolului pentru că ea implică evenimente de mare anvergură. În analiza de faţă am să vă reamintesc doar, sau am să vă informez, pe cei care nu ştiţi, că, până la cel islamic de acum, terorismul violent european, de tip militar, a fost, în toţi anii de după cel de-al doilea război mondial, 99 % de stânga. Asta în timp ce toate elitele amintite anterior, strigau, înfierau, averitzau permanent asupra pericolului celui de extremă dreapta.
Facțiunea Armata Roșie (Germania) – cunoscută la început ca Banda Baader-Meinhof, a fost una dintre cele mai violente grupări teroriste de stânga. FAR a fost fondată în 1970 de către Andreas Baader, Gudrun Ensslin, Horst Mahler şi Ulrike Meinhof care au descris-o ca fiind o mişcare comunistă şi anti-imperialistă de ”gherilă urbană“, angajată în rezistenţă armată împotriva a ceea ce ei considerau a fi un stat fascist. Deşi după 1998 părea anihilată, în octombrie 2011 aflăm că s-ar putea să nu fie.
„O grupare de stânga – Hekla – şi-a asumat responsabilitatea pentru explozibilul găsit în tunelul de cale ferată din Berlin. Autorităţile germane au găsit, luni, şapte bombe cu petrol pe linia de cale ferată Berlin-Hamburg. Bombele erau echipate cu detonator cu ceas, iar intenţia teroriştilor era să le detoneze când ar fi urmat să treacă un tren, pentru ca acesta să deraieze. … Aceeaşi grupare pare să fi fost la originea unui alt incident: incendierea echipamentului de semnalizare de pe linia de cale ferată dintre Berlin şi Hamburg, ce a cauzat întârzieri mari garniturilor ce circulau pe această linie. …
Politicienii şi poliţia au avertizat germanii că asistă la o renaştere a Facţiunii Armatei Roşii. … Acum, chiar dacă vechile structuri ale FAR sunt atrofiate, autorităţile germane spun că gruparea este chiar mai periculoasă, pentru că este descentralizată, iar celulele sunt afiliate vag cu mai multe grupuri mici de indivizi. Ceea ce înseamnă că sunt şi mai greu de prins, deoarece mare parte a celor care se consideră parte a grupării nu ştiu mare lucru de activitatea celorlalte celule. Anul acesta, nu mai puţin de 600 de maşini au fost incendiate de anarhişti.Multe din acestea erau maşini ale poliţiei din Berlin şi din landul Brandenburg. Iar pe termen lung, această campanie a extremiştilor de stânga riscă să producă o mulţime de victime”. (Adevărul)
Celulele Revoluționare (Germania) au fost responsabile pentru mult mai multe atacuri cu bombă, incendii şi alte infracţiuni decât Facţiunea Armata Roşie, dar nu s-a bucurat de notorietatea acesteia. Între 1973 şi 1995 se crede că au organizat circa 300 de atacuri.
Gruparea Meinhof-Puig Antic (Germania) – de mai mică importanţă.
Brigăzile Roșii (Italia)–„Fondată de exponenţi ai mişcării studenţeşti din Tretino, de foşti militanţi comunişti şi de conducători ai nucleelor extremiste din fabrici, organizaţia a fost influenţată de grupul german Baader-Meinhof. Primele acţiuni au lovit prin atentate şi sabotaje fabricile din Milano. Activitatea Brigăzilor Roşii s-a orientat spre jefuirea băncilor pentru autofinanţare şi spre răpirea persoanelor cu funcţii de conducere din industrie şi a judecătorilor”.(Historia) L-a răpit şi ucis, printre alţii, pe fostul prim ministru al Italiei, Aldo Moro. Este considerată şi cea mai de „succes” organizaţie teroristă europeană, din afara spectrului marxist-separatist (vezi IRA).
În 1988, poliţia reuşeşte sa anihileze majoritatea structurilor Brigăzilor Rosii. Dar, ca şi în cazul surorii sale germane, acesta nu e sfârşitul. „La inceputul acestui an (2007 –n.aut.), politia italiana a arestat 15 membri ai unei organizatii teroriste autointitulate Partidul Comunist Politico-Militar. Cei 15 erau organizati in trei celule, la Milano, Torino si Padova. Liderul celulei din Torino era un important lider de sindicat, Vincenzo Sisi. Ingrijoratoare pentru societatea italiana este simpatia pe care a trezit-o arestarea extremistilor de stanga. Graffiti-uri ce sprijineau Brigazile Rosii si pe cei arestati au aparut pe zidurile fabricilor din Padova si doua marsuri de protest au avut loc in oras. Un cocktail Molotov neaprins a fost lasat in casa unuia dintre anchetatori. „Am anihilat aceasta aripa, dar nu stim daca mai sunt si altele. Cred ca e un cantec de sirena revolutionar, adanc inradacinat in societatea noastra”, spune Bruno Megale, seful sectiei de politie din Milano, citat de Wall Street Journal”.(România Liberă)
Armata Republicană Irlandeză (Marea Britanie) organizaţia cu cea mai lungă istorie (1922 – 2016), care a trecut prin mai multe schimbări şi separări. O ramură, numită Noua ARI funcţionează şi astăzi cu obiectivul reunirii întregii Irlande. Chiar dacă nu de la început, a ajuns sub influenţă marxistă, fiind sprijinită de sovietici (ca mai toate celelalte organizaţii teroriste europene). Numai între 1966 şi 1997 are la activ peste 1700 de victime.
Organizația Separatistă Bască ETA (Spania)– formată în 1959 luptă pentru un stat socialist basc. Are la activ, până în 2010, 829 de victime.
Frontul corsican de eliberare nationala (Franţa) – mişcare marxistă corsicană pentru independenţă.
Organizația Revoluționară 17 Noiembrie (Grecia) – 17N,a operat 25 de ani în Grecia. Era formată din studenţi având în frunte un profesor universitar; a recurs la numeroase asasinate împotriva oficialilor şi militarilor americano-britanici cantonaţi pe teritoriul ţării. În 2002, au fost operate primele arestări, care au dezorganizat gruparea.
GRAPO (Grupul de rezistenţă antifascistă „1 Octombrie” – Spania) – grupare maoistă, provenită din alta marxist-leninistă, care vrea instaurarea unei republici după modelul Chinei Populare.
Acțiunea directă (Franța), care se considera, ca şi aproape toate celelalte, o „organizaţie de gherilă urbană”. Cu o istorie mai scurtă, mai puţine victime şi atentate.
Armata secretă armeană pentru eliberarea armeniei de sorginte marxist-leninistă – îndreptată împotriva autorităţilor turceşti, a desfăşurat atacuri cu bombe şi asupra unor obiective franceze şi elveţiene pentru a forţa eliberarea unor camarazi.
Acestea, dar mai ales primele şapte au terorizat decenii la rând Europa, au omorât mii de oameni, au rănit alte mii, au atacat clădiri, sisteme de transport, facilităţi şi utilităţi urbane. Căutaţi pe internet şi veţi găsi toate grozăviile înfăptuite de aceştia în lupta împotriva capitalismului, „fascismului”, „nazismului”, naţionalismului, creştinismului. Deşi nu era nici urmă de fascism şi nazism, deşi statele respective erau conduse lungi perioade de forţe politice declarate de stânga, deşi celelalte forţe politice de guvernare, chiar dacă declarate populare, creştin-democrate sau altfel, au avut tot un comportament socialist, aceste organizaţii marxist-leniniste sau marxist-maoiste, sau marxiste şi separatiste, au acţionat cu cruzime, cu dispreţ faţă de viaţa şi persoana umană, similar cu acţiunile grupărilor islamiste de astăzi.
În toată jumătatea secolului 20 o singură organizaţie desemnată, dar nu autoasumată, ca fiind de extremă dreapta apare cu o oarecare activitate violentă. Este vorba despre “Nationalsozialistischer Untergrund” (NSU, “Nazi Underground”) din Germania, descoperită din întâmplare în 2011, care este acuzată de omorârea, între 2000 şi 2006, a 10 turci şi greci şi a unei poliţiste. De asemenea, se presupune implicarea ei în 14 jafuri de bănci, mai multe bombe şi alte infracţiuni. Palmaresul lor pare mai curând unul de bandă mafiotă, care şi-a eliminat nişte „concurenţi”, decât de organizaţie politică de extremă dreapta. De fapt, NSU nu apare în marea majoritate a analizelor şi studiilor despre terorismul european, nu a revendicat niciunul dintre atentate, nu a avut niciun comunicat cu principii, identitate, obiective, nu a anunţat în niciun fel lupta sa împotriva străinilor şi pentru o Germanie pură. Şi nici nu apar după 2006 alte crime motivate etnic, chiar dacă migraţia în Germania devenise tot mai vioaie şi producea tot mai multe probleme cetăţenilor.
Am făcut aceast scurt istoric al terorismului european pentru a înţelege mai bine cât de complicată este lupta „identitarilor” rezistenţei europene. Grupărilor vechi şi noi, gata de luptă armată alături de islamişti, în stilul, li se adaugă miile de asociaţii, fundaţii, grupuri, mişcări, care se manifestă cu virulenţă împotriva a tot ceea ce este originar Europei. Vezi mişcarea FEMEN, vezi socialiştii care au organizat mitinguri de susţinere a teroriştilor islamici a doua zi după atentatele de la Paris, vezi toate manifestaţiile pro-migratori şi cele care în care sunt preferaţi violatorii musulmani rasiştilor indigeni, pentru a aminti doar vârful aisbergului.
Adăugaţi-i acestora – şi sunt mulţi – pe activiştii plătiţi generos de „Soroşi”, pe funcţionarii zeloşi şi tâmpi, pe cetăţenii creduli şi tâmpi, pe tinerii debusolaţi de propaganda socialistă şi veţi înţelege cam ce forţă uriaţă stă în faţa celor din rezistenţa europeană.
Va urma.
Pingback: Apocalipsa Europei – Formaţiunile radical-teroriste socialiste, aliatele islamiştilor – ESTICA NEWS | B.I.G'S BLOG
Test