Ce le-a permis oare indo-europenilor să realizeze sinteza între libertate şi disciplină, între Polis şi Imperium? Axialitatea, virilitatea spirituală. Aceea care este marcată prin sceptru, prin topor, prin spadă, prin lance şi prin fascie, care era pentru strămoşii noştri sinonim al membrului masculin. Termenul ,,fascinaţie’’ indică literalmente seducţia emisă de virilitate.
Aspectul războinic, viril, patriarhal: axa ea însăşi, care, mai degrabă internă decât externă, furniza sufletul imperiului, se ciocnea cu polul de promiscuitate, cu raportul pe care Frithjof Schuon îl identifica în cultul meridional al Mamei Primordiale. Julius Evola mergea chiar mai departe în acest parcurs al identificării. Zeci şi zeci de gânditori au procedat la fel, iar şcoala mistică fascistă a stabilit că şocul era între două poluri, personificate unul de către Roma, celălalt de către Cartagina, adică exact virilul şi antivirilul. Şcoala nu s-a oprit aici declarând astfel că era vorba despre o ciocnire între Berbec şi Taur, între Roma şi Ierusalim.
Fapt este că tendinţa spre inform, spre promiscuitate, spre anihilare, spre supunere, spre starea frenetică şi telurică a fost combătută şi înfrântă timp de secole întregi şi acesta a fost principalul aspect care a distins civilizaţia europeană, la fel ca refuzul la fel de unic de a accepta sacrificiile omeneşti prezente practic în toate celelalte culturi.
Această polaritate culturală a rămas inalterată astfel încât asaltul asupra Europei, a spiritului sau a fiinţei sale, asalt care nu din întâmplare se exprimă prin ,,teoria genului’’ ce exaltă mediocritatea, promiscuitatea, indisciplina existenţială, nu este decât ultimul stadiu al unei lungi subversiuni anti-virile, anti-patriarhale şi anti-etatiste lansate în perioada post-belică şi acompaniată în mod voit provocator de simbolul hipiot al arborelui vieţii întors cu susul în jos în mod voluntar.
Trebuie să fim conştienţi de faptul că majoritatea fundamentelor au fost uitate şi că am trecut de la o extremă la alta. Acum câteva decenii mediul naţionalist considera economia ceva inferior, aproape servil şi nu se ocupa decât de valori războinice şi spirituale. Astăzi, dimpotrivă, acesta nu vorbeşte decât despre teoria economică, despre viziuni economice ce nu sunt întotdeauna realiste şi nu se gândeşte decât la mediul social. Ca într-o schizofrenie, s-a trecut de la un autism la altul şi, propunând o versiune socială a capitalismului, care rămâne bineînţeles capitalistă, credem că am înfăptuit o revoluţie.
Limitându-se la revendicări de ordin socio-economic, aceia ce trebuiau să fie moştenitorii unei linii naţional-revoluţionare au pierdut sensul Inamicului. Ei au dreptate atunci când îi acuză pe politicieni că sunt în slujba finanţei internaţionale, însă asta nu explică decât o parte a situaţiei. Ce vor cei care conduc? La ce pol spiritual se află ei? Cum sunt ei programaţi moral şi mental? Aceasta este adevărata problemă: pentru a re-intra în luptă trebuie s-o înfruntăm şi s-o rezolvăm; o schimbare aproximativă nu ar fi decât o pierdere de timp şi de demnitate.
Problemele reformiste şi moraliste ce sunt aduse în discuţie sunt mai degrabă sterile şi prost puse. De exemplu, întreaga chestiune a homofobiei, chestiune definitorie pentru avansarea teoriei genului, impusă în mod ingenios de către puterea subversivă jucând cartea caracterului liber, respectuos şi tolerant al indo-europeanului, câştigându-i astfel simpatia deoarece, în genere, acesta îşi manifestă dezacordul faţă de legile discriminatorii.
Atacul comun (de natură culturală, spirituală, economică şi biologică) împotriva Europei şi a tot ce reprezintă aceasta nu întâlneşte decât o rezistenţă sectorială, parţială, descompusă, în continuare manipulată, contra-productivă şi aproape întotdeauna inconştientă.
Încercând să apărăm ultimele stadii ale civilizaţiei în putrefacţie, nu ne opunem de fapt subversiunii, ci dimpotrivă, aşa cum constată Rene Guenon, o ajutăm. Astăzi mai mult decât ieri, Europa, reprezentată de noi toţi, este ameninţată cu extincţia, iar unitatea ei ca putere este în acelaşi timp necesitate şi identitate. Trebuie să fim constienţi de lucrul acesta şi să luptăm pentru a o elibera de sub dictatura subversivă, matriarhală şi cosmopolită căreia i-a căzut pradă.
Traducere: Radu Simion
