Guvernul Ponta II, rezultat al unui vot negativ exprimat de nemulţumirea şi exasperarea socială provocată de regimul Băsescu şi guvernarea PDL, are de câştigat, în afara rezolvării problemelor economice curente ale unei ţări fără busolă ca România, şi pariul amânat al unei creşteri economice susţinute. De asemenea, noua majoritate parlamentară trebuie să-şi asume provocarea de a crea pe temeiul unei constituţii amendate un Stat de drept care să slujească societatea, să-i confere vertebrare şi eficienţă juridico-administrativă.
Prin victoria zdrobitoare a USL, în România s-a conturat o guvernare struţo-cămilă, în care principiile liberale şi cele social-democrate ar trebui să îşi găsească o exprimare de succes în domeniul lui real-politik. Dacă temeiul acestei guvernări, creat prin proiectul eşuat al unei ,,monstruoase coaliţii” anti-Băsescu, este dublat şi de un autentic efort privind creşterea economică, atunci guvernarea Ponta se poate dovedi satisfăcătoare şi chiar longevivă. Astfel, stabilitatea politică reprezentată de confortabila majoritate parlamentară poate deveni într-un context mondial tulbure ingredientul necesar al unei decolări economice de lungă durată.
Din nefericire pentru Guvern şi implicit pentru români, dezlegarea problemei dezvoltării economice în contextul unei crize mondiale care îşi întârzie sfârşitul este extrem de dificilă. Lunile următoare vor fi cruciale pentru guvernul condus de liderul PSD Victor Ponta în a demonstra dacă este sau nu prizonierul baronilor locali şi al clientelelor de partid PSD-PNL-UNPR-PC. Dacă premierul va sacrifica interesul naţional al dezvoltării ţării, realizabil şi prin activarea pistonului economisirii banului public, prin favorizarea clientelelor politice, atunci vulnerabilitatea sa va creşte exponenţial. Pe de o parte, preşedintele Băsescu va eroda, prin intermediul instituţiilor pe care încă le controlează, puterea şi imaginea Guvernului, iar pe de altă parte suportul popular se va diminua drastic. Însăşi coaliţia de la guvernare s-ar putea sparge. Aşadar, guvernul Ponta II trebuie să realizeze o echilibristică pe un fir de aţă, între constrângerile bugetare impuse de FMI, rapacitatea nicicând satisfăcută a clientelei de partid şi aşteptările unei populaţii nevrozate economic. Dificultatea acestui parcurs este deja exprimată contradictoriu prin măsurile de majorări salariale de 7,5% pentru bugetari de la 1 decembrie, majorarea preţului utilităţilor şi creşterea unor taxe pentru 2013. De asemenea, cele 27 portofolii ministeriale evidenţiază prin gonflare duritatea trocului politic. Prin urmare, programul economic al USL, intitulat ,,România puternică”, trâmbiţat fără prea mult entuziasm în campania electorală, va fi amânat sine die spre timpuri mai faste.
Fără un ritm de dezvoltare economică susţinută care să spargă bariera lui 1-2% determinat de recesiune, încrederea românilor în guvernul Ponta ar ajunge la cote alarmante. Însăşi înţelegerea PSD-PNL ar fi pusă sub semnul întrebării, la fel ca şi posibila victorie la viitoarele prezidenţiale a lui Crin Antonescu. Aşadar, ambii lideri ai USL sunt direct interesaţi ca guvernarea să dea rezultate, pentru a conserva bagajul electoral până în 2014. Este de aşteptat de aceea ca cei doi lideri să gireze minim eventualele derapaje ale clientelei de partid, în condiţiile în care USL nu are puterea deplină. Este de sperat ca în acest caz banul public să fie sifonat mai decent, iar clientela economică a USL să-şi amâne dezmăţul şi recuperarea sumelor investite în campanie undeva după 2014. Până atunci reţeaua feudală din jurul USL s-ar putea mulţumi doar cu câteva firimituri din şi aşa firavul buget naţional. Iar profitul ei ar trebui să intre la apă, fiind adus undeva la 10%, similar cu cel al companiilor din alte zone mai dezvoltate ale lumii. În acest mediu politic, supravieţuirea economică riscă să devină aşadar un deziderat mai realist pentru companiile clientelei, prin contrast cu marile tunuri financiare care au secătuit bugetul public în primul deceniu al secolului XXI.
Guvernul Ponta, în ciuda mărimii sale, se bucură cel puţin prin titularii a două ministere cheie de o mai mare credibilitate, faţă de guvernările PDL. Liviu Voinea, profesor la SNSPA, specialist în ,,sociologia bunăstării”, emul al lui Daniel Dăianu, devine titular la Ministerul Bugetului, iar Daniel Chiţoiu, fost şef la A.N.A.F., doctor în economie şi specialist în TVA, la Ministerul Finanţelor Publice, vor da proba de foc a cunoştinţelor economice în dimensiunea concretă a unei economii ştrangulate de criză. Retrimiţându-l pe Florin Georgescu în auto-exilul de aur de la Banca Naţională, ca urmare a presiunii liberalilor, Victor Ponta oferă loc în noul său mandat unui câmp al inovării în construcţia bugetară, dar şi în politica fiscală. Se pregăteşte astfel terenul, dacă nu pentru 2013, măcar pentru viitor, unor construcţii bugetare multi-anuale, ingenioase şi ambiţioase. Pentru celelalte portofolii nu avem nimic spectaculos, doar nume reşapate, personaje mediocre din primul guvern Ponta, exceptând poate pe Daniel Barbu, care va trebui să coboare de la înălţimea discursului universitar la pauperul buget, dar şi în complicatul univers bizantin al ministerului culturii naţionale.
Dacă hazardul (după economişti) sau Dumnezeu (după ţăranul român) va decide ca anul 2013 să aducă un regim pluviometric mai bun decât în anul precedent, de care să profite agricultorii, creşterea economică ar putea fi amplificată nu doar de stimulările financiare ale bugetarilor. De asemenea, dacă politica noastră externă ar da semne de înviorare, ieşind din prăfuitul de acum jargon şi comportament mimetic al alianţelor vestice şi navigând către alte orizonturi geopolitice, inovând o agendă internaţională conform interesului românesc şi mai puţin occidental, care să atragă din zona Chinei şi Indiei, a lumii Arabe şi Rusiei noi fluxuri financiare şi energetice, noi pieţe de desfacere, de-abia atunci s-ar putea crea premisele unei relansări economice de durată, mult aşteptate.
