Guvernul Ponta se naşte uşor, în ieslea caldă a intereselor de partid(e) şi de stat(e). Toată lumea veghează la această naştere: Traian Băsescu, înarmat cu firman de la Comisia Europeană, Dan Voiculescu, la capătul numeroaselor sale antene, cu care ascultă tot ce se întâmplă şi pune, prin luptătorii săi din platouri, întrebări chinuitoare („tu te-ntreabă şi socoate”, zicea Poetul), ambasadorul SUA, care e direct interesat de stabilitatea noastră politică, UDMR-ul gata să ajute cu un ministru responsabil viitoarea construcţie politică, finul demagog Crin Antonescu, de pe meterezele unui partid liberal din ce în ce mai spălăcit ideologic, şi de ce nu, cu voia dumneavoastră, ultimii pe listă, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, cel cu AMR-ul extrem de mic, toată lumea are grijă ca travaliul să meargă regulamentar.
În ciuda aparentei dificultăţi, acest guvern se va face repede. Este un guvern-copie, născut în vremuri sărace. Aşa cum se poate constata, toţi cei care fac guvernul sunt nişte cópii: Traian Băsescu este copia celui care, acum opt ani, promitea să înfrângă sistemul ticăloşit. Astăzi se chinuie să ascundă sub preş partea sa de „ticăloşie”. Dan Voiculescu este copia celui care conducea în vară jihadul împotriva lui Traian Băsescu. Acum caută să-şi plaseze oamenii în fruntea bucatelor, ocupaţie care-l face mult mai uman şi mai ponderat. Crin Antonescu este copia celui care acuza ingerinţele Departamentului de Stat în treburile interne ale ţărişoarei noastre: astăzi participă senin la întâlniri de taină cu Traian Băsescu, legitimându-l pe cel pe care în vară îl uzurpase cu zâmbetul pe buze. Nici Ambasadorul nu mai pare la fel de preocupat de situaţia gravă de la noi, aşa cum fusese în vară, când SUA au simţit nevoia să trimită, totuşi, un emisar special pentru a linişti briganzii de pe Dâmboviţa. Acum, simţind că lucrurile sunt sub control, d-l Gitenstein e relaxat şi împăciuitor: în termeni diplomatici, suntem o ţară cu mare coeficient de predictibilitate. Adică o ţară de cópii. O singură formaţiune pare a face eforturi de a ţine sus steagul Revoluţiei: PPDD. Dar e o iluzie, la fel ca întreg acest partid, născut din abilităţile de prestidigitator TV ale lui Dan Diaconescu, cel care, nedorind să ajungă în Parlament, a candidat împotriva lui Victor Ponta chiar la Gorj.
Sarcina lui Victor Ponta este mai mult decât ingrată: să fie şef peste un guvern născut ca o copie nu e deloc uşor. Un guvern-plagiat este mai rău decât un guvern instabil, iar lucrul acesta nu va întârzia să apară. Victor Ponta se iluzionează că, având acordul tuturor acestor naşi de operetă, va conduce liniştit o orchestră profesionistă. Publicul se va plictisi imediat când va simţi că întregul concert este o biată înregistrare pe bandă. Unde mai pui că, în timpul concertului, unii instrumentişti e posibil să părăsească posturile, pentru a schimba partitura.
